gáie (gắi),
s.f. –
Pasăre răpitoare,
uliu (Milvus regalis, Milvus ater). – Var.
caie, (înv.)
gaică. Mr.
gaie „
cioară”.
Creație expresivă pe
baza lui
ga, care
exprimă croncănitul acestei păsări.
Coincidența cu lat.
gaia „
cioară” este întîmplătoare;
rezultatul rom. nu
corespunde nici
semantic nici
fonetic; pe de altă
parte,
semnificația din
rom.
arată că nu
trebuie plecat de la un cuvînt care să se
refere la
specie, ci la
vreo caracteristică în
comun mai
multor păsări.
Totuși, lat. este
considerată drept etimon al cuvîntului
rom. de Pușcariu 693;
Candrea-
Dens.,708; REW 3640;
Pascu, II, 241 și
DAR;
Pascu,
Beiträge,17,
preferă să
plece de la lat.
gavia. Var.
caie poate să fi
suferit influența sb.
kanja „
uliu” (Berneker 483). Der.
gaiță, s.f. (
cioară, Garrulus glandarius;
Alunar, Nucifraga caryocatactes;
uliu;
persoană gureșă),
probabil prin
încrucișare cu
galiță (după Cihac, II, 112; Șeineanu,
Semasiol., 162; REW 3640 și
DAR,
ar fi
vorba de un der.
direct din sl.,
dar pierderea lui
l nu este
clară).