gîmfă (-fe),
s.f. –
Gușă. Lat. *
gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „
falcă de
animal”, din
aceeași familie cu ϰαμπτῶ.
Ar fi
putut de
asemenea intra în
rom. prin
intermediul unui sl. *
gąfŭ, care nu este
atestat,
dar care
trebuie să
explice sb.
kuf „
pelican”. Der.
gîmfa, vb. (a
umfla), pe care REW 2135 și
DAR îl derivă puțin probabil din lat.
conflare, cf. Pușcariu 855;
gîmfătură, s.f. (
umflătură);
îmgîmfa, vb. (a
umfla; refl., a se
face puhav; refl., a se îngîmfa, a se
umfla în
pene).