Definitia gasca definitie DEX Online, dictionar roman

expr. (d. oameni) sociabil, de treabă.

s. v. baracă.

s. v. bandă.

s. f., g.-d. art. găștii; pl. găști

f. fam. depr. Grup restrâns de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; șleahtă; bandă; clică; clan; coterie. [G.-D. găștii] /Orig. nec.

s.f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.

, găști s.f. 1. (peior.) grup de elemente declasate / de derbedei. 2. grup de adolescenți / de liceeni; grup de tineri; grup de prieteni.

gâște, s.f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ♢ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ♢ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.

s. v. boț, broască, bulz, cocoloș, mutelcă, piuliță, șurubelniță.

s. f., g.-d. art. gâștei; pl. gâște

f. 1) Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât și cioc lung, picioare palmate și penaj, de obicei, suriu pe spate și alb pe piept. ♢ Asta-i altă ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâște a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu știe să-l prețuiască la justa lui valoare. Talpa-gâștei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului (la oamenii în vârstă); b) plantă erbacee cu tulpina erectă, în patru muchii, cu frunze mari, păroase, de forma unei labe de gâscă, și cu flori de culoare roșie-închisă, folosită în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. 3) fig. fam. Femeie naivă și bleagă. [G.-D. gâștii] /<bulg. găska

s.f. – 1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliță. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac. – Der. gîscar, s.m. (păzitor de gîște); gîscăriță, s.f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s.m. (bărbătușul gîștei); gîscărie, s.f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui huscă, s.f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe.