definiția graul definiție dex

FLOAREA-GRÂULUI

s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, surguci, vinețea, vinețică.

FLOAREA-GRÂULUI

s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, surguci, vinețea, vinețică.

FLOAREA-GRÂULUI

s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, surguci, vinețea, vinețică.

GERMENI DE GRÂU

s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinați, pentru producerea de pâine specială, precum și ca ingredient sau îngroșător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.

GERMENI DE GRÂU

s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinați, pentru producerea de pâine specială, precum și ca ingredient sau îngroșător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.

GERMENI DE GRÂU

s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinați, pentru producerea de pâine specială, precum și ca ingredient sau îngroșător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.

GRÂU,

(1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. S.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S.n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. – Lat. granum.

GRÂU,

(1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. S.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S.n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. – Lat. granum.

GRÂU,

(1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. S.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din acest gen. ♦ Sămânța acestei plante. 2. S.n. (Adesea la pl.) Semănătură, lan, holdă de grâu (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub formă de boabe. – Lat. granum.

Grâu

≠ neghină

Grâu

≠ neghină

Grâu

≠ neghină

grâu

s. m., s. n., (sorturi) pl. grâuri/(lanuri) pl. grâie

grâu

s. m., s. n., (sorturi) pl. grâuri/(lanuri) pl. grâie

GRÂU

m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina în formă de pai, cu frunze liniare și inflorescență în formă de spic, din ale cărei boabe se face făină. 2) Cantitate de boabe ale acestei plante. 3) Lan pe care crește această plantă. /<lat. granum

GRÂU

m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina în formă de pai, cu frunze liniare și inflorescență în formă de spic, din ale cărei boabe se face făină. 2) Cantitate de boabe ale acestei plante. 3) Lan pe care crește această plantă. /<lat. granum

GRÂUL-CÚCULUI

s. v. ochii-păsăruicii.

GRÂUL-CÚCULUI

s. v. ochii-păsăruicii.

GRÂUL-CÚCULUI

s. v. ochii-păsăruicii.

GRÂUL-POTÂRNÍCHII

s. v. paracherniță.

GRÂUL-POTÂRNÍCHII

s. v. paracherniță.

GRÂUL-POTÂRNÍCHII

s. v. paracherniță.

GRÂUL-PRÉPELIȚEI

s. v. ciormoiag, condroniu.

GRÂUL-PRÉPELIȚEI

s. v. ciormoiag, condroniu.

GRÂUL-PRÉPELIȚEI

s. v. ciormoiag, condroniu.

GRÂUL-PRÉPELIȚELOR

s. v. sor-cu-frate.

GRÂUL-PRÉPELIȚELOR

s. v. sor-cu-frate.

GRÂUL-PRÉPELIȚELOR

s. v. sor-cu-frate.

GRÂU MOÁLE

s. (BOT.; Triticum dícoccum) (reg.) tenchi.

GRÂU MOÁLE

s. (BOT.; Triticum dícoccum) (reg.) tenchi.

GRÂU MOÁLE

s. (BOT.; Triticum dícoccum) (reg.) tenchi.

GRÂU-NÉGRU

s. v. ciormoiag, condroniu, sor-cu-frate.

GRÂU TÁRE

s. v. ghircă.

GRÂU TÁRE

s. v. ghircă.

GRÂU TÁRE

s. v. ghircă.

grîu (-îie),

s.n. – 1. Plantă erbacee din ale cărei boabe se face făină (cu toate varietățile sale). – 2. (S.f. pl.) Cereale. – Var. (pentru sensul 2) grîne. – Mr. grăn, găr(n), megl. grǫn, istr. grăwu. Lat. granum (Pușcariu 740; Candrea, Éléments, 58; Candrea-Dens., 764; REW 3864; DAR), cf. alb. grun, grur(ë), it., sp. grano, fr. grain, basc. grau. Fonetismul nu este clar, rezultatul normal trebuie să fie *grîn; în aceeași situație se află și cuvintele brîu și frîu. Dificultatea fonetică pare a fi cauza care l-a determinat pe Miklosich, Slaw. Elem., 9 să considere acest cuvînt drept autohton. Explicațiile neregularității fonetice sînt diferite, și nu absolut convingătoare. După Meyer-Lübke, ZRPh., XL, 559, alterația se datorează timbrului velar al vocalismului î ...u; însă același timmbru, chiar dacă nu cu aceeași alterație, apare și la sîn(u), bătrîn(u), etc. După Skok, À propos du nasalisme, în Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 325-29, explicația ar trebui căutată în poziția finală a vocalei nazale, ceea ce nu pare evident. Rosetti, II, 111, consideră că „prezența lui u final este o condiție a inovației”, soluție cu care pare a se combina cea lui Meyer-Lübke și a lui Skok. În sfîrșit, Graur, BL, III, 52, pleacă de la o formă rotacizată *brîn › brîr, în care ar fi intervenit o „fascie” *brîur(i), de unde un nou sing. brîu. Aceată laborioasă explicație se bazează pe ideea susținută de autor a necesității unei „despicări” a 2 r, cf. greer, prooroc. Totuși, explicația nu pare suficientă, fiindcă în celelalte cazuri de „fascie” apre reduplicarea vocalei, pe cînd aici efectul este diferit; și întrucît pl. brîuri, frîuri, grîuri, care constituie o verigă necesară a demonstrației, este excepțional și anormal, deoarece forma curentă și tradițională este brî(n)e, frî(n)e, grî(n)e. Credem că este mai curînd vorba de o formă *grîru, pl. *grîre, alterată fie ca efect al rotacismului fie al unei asimilări, unde r secundar ar fi dispărut ca efect al unei disimilări posterioare (*grîru › grîu ca impăratru › Împărat(u) sau fratrem › frate). Esre remarcabil, într-adevăr, faptul că cele trei vocale la care apare această particularitate, apare și un r în silaba anterioară, a cărui prezență pare a condiționa fenomenul. După cît se pare, aceeași schimbare a început să se schițeze în bătrîn › bătrîior (în loc de bătrînior), fără a se fi propagat însă la alte forme der. sau flexionare. – Cf. grăunț. Der. grînar (mr. grînar), s.n. (hambar), de la grîne, cu suf. -ar, cf. it. granaio (calabr. granoru), fr. grenier, sp. granero (după Pușcariu 737, Candrea-Dens., 766 și REW 3839, direct din lat. granārium); grînar, s.m. (negustor de grîne); grînărie, s.f. (comerț de grîne; hambar; cantitate de grîne).