gúșter (-ri),
s.m. –
1. Varietate de șopîrlă,
Lacerta viridis. –
2. Anghină difterică (pe
laringe). –
3. Gît, gîtlej,
beregată. –
4. Omușor. –
5. Anghină. – Mr.
guștu, megl.
gușter. Sl. (bg., sb., cr.)
gušter (Miklosich,
Slaw. Elem., 20; Miklosich,
Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl.
jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα.
Pentru semantism, cf. Cihac. – Der.
gușteroaică, s.f. (șopîrlă);
gușteriță, s.f. (
parazit intestinal, la
cai), din sl.
jašterica, sb.
gušterica, bg.
gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer,
Neugr. St., II, 24);
gușterariță, s.f. (
anghină).