hod (-duri),
s.n. –
Mers,
umblet.
Rus.
chod (Cihac, II, 139). În Mold.,
rar. Pare a fi
dublet al lui
hudă, s.f. (Mold., Trans.,
deschidere,
trecere), de unde
hudiță, s.f. (Mold.,
stradă,
uliță), cf. Cihac, II, 139 și Tiktin (după Philippide, II, 717,
hudiță ar fi în
legătură cu
alb.
udë).