Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția inconjura definiție dex
inconjura
găsește rime pentru
inconjura
Cuvinte apropiate:
încondura
,
încondura
,
înconjur
,
înconjur
,
înconjura
,
înconjura
,
înconjurat
,
încunjura
,
încunjura
ÎNCONJURÁ,
încónjur
,
vb. I. Tranz.
1.
A
face
ocolul
unui
lucru
; al unui
loc
. ♦ A fi
așezat
, a
sta
de
jur
împrejurul
(unei
ființe
sau al unui
lucru
); a
încercui
. ♦ A
încercui
cu
forțe
armate
; a
împresura
, a
asedia
. ♦ Refl. A
aduna
în
jurul
său, a
trăi
în
societate
în
tovărășia
cuiva.
2.
A
împrejmui
cu
gard
. ♦ A
cuprinde
într-un
cerc
, a
trasa
o
linie
împrejur
, a
încercui
.
3.
A
merge
spre
o
țintă
pe un
traseu
ocolit
. [Prez. ind. și;
înconjór
.
– Var.:
încunjurá
vb. I] –
În +
conjura
(înv. „a înconjura” < lat.).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inconjura
ÎNCONJURÁ,
încónjur
,
vb. I. Tranz.
1.
A
face
ocolul
unui
lucru
; al unui
loc
. ♦ A fi
așezat
, a
sta
de
jur
împrejurul
(unei
ființe
sau al unui
lucru
); a
încercui
. ♦ A
încercui
cu
forțe
armate
; a
împresura
, a
asedia
. ♦ Refl. A
aduna
în
jurul
său, a
trăi
în
societate
în
tovărășia
cuiva.
2.
A
împrejmui
cu
gard
. ♦ A
cuprinde
într-un
cerc
, a
trasa
o
linie
împrejur
, a
încercui
.
3.
A
merge
spre
o
țintă
pe un
traseu
ocolit
. [Prez. ind. și;
înconjór
.
– Var.:
încunjurá
vb. I] –
În +
conjura
(înv. „a înconjura” < lat.).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inconjura
ÎNCONJURÁ
vb.
1.
v.
ocoli
.
2.
v.
ocoli
.
3.
v.
împrejmui
.
4.
v.
încercui
.
5.
v.
asedia
.
6.
a
împresura
, a
încercui
, (fig.) a
încinge
.
(
Munții
~
câmpia
.)
7.
a
chenărui
, a
împrejmui
, a
încadra
, a
mărgini
, (fig.) a
tivi
.
(
Soarele
~ cu
lumină
poiana
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inconjura
ÎNCONJURÁ
vb. v.
cruța
,
menaja
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inconjura
ÎNCONJURÁ
vb.
1.
v.
ocoli
.
2.
v.
ocoli
.
3.
v.
împrejmui
.
4.
v.
încercui
.
5.
v.
asedia
.
6.
a
împresura
, a
încercui
, (fig.) a
încinge
.
(
Munții
~
câmpia
.)
7.
a
chenărui
, a
împrejmui
, a
încadra
, a
mărgini
, (fig.) a
tivi
.
(
Soarele
~ cu
lumină
poiana
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inconjura
ÎNCONJURÁ
vb. v.
cruța
,
menaja
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inconjura
înconjurá
vb., ind. prez. 1 sg.
încónjur
/
înconjór
, 3 sg. și pl.
încónjură/
înconjoáră
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
încónjure
/
înconjoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inconjura
înconjurá
vb., ind. prez. 1 sg.
încónjur
/
înconjór
, 3 sg. și pl.
încónjură/
înconjoáră
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
încónjure
/
înconjoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inconjura
A ÎNCONJURÁ încónjur 1
.
tranz.
1) A
ocoli
de
jur
împrejur
.
~
Pământul
.
2) A
cuprinde
de
jur
împrejur
(ca într-un
cerc
); a
încercui
; a
împrejmui
; a
împresura
.
Munții
înconjoară
câmpia
. 2.
intranz.
1) A
trăi
în
anturajul
cuiva.
A fi ~t de
prieteni
.
2) A
face
un
ocol
; a
merge
pe un
drum
mai
lung
.
Ai ~t
mult
până la
mine
?
3)
fig.
rar
A
vorbi
pe
ocolite
; a nu
spune
pe de-a
dreptul
. [Și
înconjor
] /
în +
înv.
a
conjura
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inconjura
A ÎNCONJURÁ încónjur 1
.
tranz.
1) A
ocoli
de
jur
împrejur
.
~
Pământul
.
2) A
cuprinde
de
jur
împrejur
(ca într-un
cerc
); a
încercui
; a
împrejmui
; a
împresura
.
Munții
înconjoară
câmpia
. 2.
intranz.
1) A
trăi
în
anturajul
cuiva.
A fi ~t de
prieteni
.
2) A
face
un
ocol
; a
merge
pe un
drum
mai
lung
.
Ai ~t
mult
până la
mine
?
3)
fig.
rar
A
vorbi
pe
ocolite
; a nu
spune
pe de-a
dreptul
. [Și
înconjor
] /
în +
înv.
a
conjura
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inconjura
înconjurá (încónjur, înconjurát),
vb. –
1.
A
face
ocolul
unui
loc
, unui
obiect
. –
2.
A
împrejmui
, a
străjui
. –
3.
A
asedia
, a
încercui
. –
4.
A
evita
, a
eschiva
. –
5.
A
merge
spre
o
țintă
pe un
traseu
ocolit
. Lat.
congyrare
(Pușcariu 826;
Candrea
-
Dens
., 925;
DAR
).
Rezultatul
normal
,
încunjura
, var.
destul
de
frecventă
, a
suferit
o
disimilație
; cf.
jur
,
împrejur
.
– Der.
înconjurător
, adj. (care înconjură);
înconjurime,
s.f. (
împrejurime
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia inconjura
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK