Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția instruit definiție dex
instruit
găsește rime pentru
instruit
Cuvinte apropiate:
instrui
,
instruit
INSTRUÍT, -Ă,
instruiți
, -te
, adj.
1.
Învățat
2
,
cult
2
,
cultivat
.
2.
(
Despre
ostași
) Care și-a
însușit
cunoștințe
de
teorie
și
practică
militară
. – V.
instrui
. Cf. fr.
instruit
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia instruit
INSTRUÍT
adj. v.
cult
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia instruit
Instruit
≠
neinstruit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia instruit
INSTRUÍ//T ~tă (~ți, ~te)
1)
v.
A
INSTRUI
și
A SE
INSTRUI
.
2) Care
denotă
o
instruire
solidă
; cu
multă
știință
de
carte
;
învățat
. /v.
a (se)
instrui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia instruit
INSTRUÍT
adj.
1.
Învățat
,
cult
.
2.
(
Mil
.;
despre
ostași
) Care și-a
însușit
cunoștințele
de
teorie
și
practică
militară
. [Pron.
-tru-it
. / cf. fr.
instruit
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia instruit
INSTRUÍ,
instruiesc
, vb.
IV
.
1.
Tranz. și refl. A (se)
pregăti
într-un
domeniu
; a
învăța
, a se
cultiva
.
2.
Tranz. A
pregăti
ostașii
în
vederea
însușirii
teoriei
și
practicii
militare
.
3.
Tranz. (
Jur
.) A
cerceta
, a
ancheta
, a
analiza
(
culegând
probe
,
mărturii
). – Din fr.
instruire
,
lat.
instruere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia instruit
INSTRUÍ
vb.
1.
a
învăța
, (
rar
) a
școli
, (înv.) a
certa
, a
mustrui
, a
muștrului
, a
pedepsi
.
(A ~
elevii
.)
2.
v.
culturaliza
.
3.
v.
studia
.
4.
a
citi
, a se
cultiva
.
(Se ~
sistematic
.)
5.
a (se)
iniția
, a (se)
învăța
.
(A ~ pe cineva într-o
disciplină
.)
6.
v.
pregăti
.
7.
(
MIL
.)
(înv.) a
șmotri
.
(A ~
ostașii
.)
8.
v.
ancheta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia instruit
instruí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
instruiésc
, imperf. 3 sg.
instruiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
instruiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia instruit
A INSTRU//Í ~iés
c
tranz.
1)
(
persoane
)
A pune în
posesia
unor
cunoștințe
noi; a
face
să
capete
cunoștințe
și/sau
deprinderi
într-un
domeniu
oarecare
; a
învăța
; a
cultiva
; a
pregăti
; a
prepara
. 2)
(
militari
)
A
pregăti
după un
program
special
în
vederea
însușirii
teoriei
și
practicii
militare
. 3)
(
cazuri
,
persoane
)
A
supune
unei
anchete
; a
cerceta
în
prealabil
. [
Sil
.
in-stru-
] /<fr.
instruire
,
lat.
instruere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia instruit
A SE INSTRU//Í mă ~iésc
intranz.
A-și
îmbogăți
cunoștințele
și/sau
experiența
; a se
cultiva
. [
Sil
.
in-stru-
] /<fr.
instruire
,
lat.
instruere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia instruit
INSTRUÍ
vb.
IV
. tr.
1.
A
învăța
, a
furniza
cunoștințe
(cuiva) într-un
anumit
domeniu
. ♦
refl.
A-și
îmbogăți
cunoștințele
, a
învăța
.
2.
A
face
instrucția
unui
proces
. [Pron.
-stru-i
, p.i.
-iesc
, conj.
-
iască
. / < fr.
instruire
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia instruit
INSTRUÍ
vb.
I. tr., refl. a (se)
pregăti
într-un
anumit
domeniu
, a(-și)
îmbogăți
cunoștințele
, a
învăța
. II. tr. 1. a
transmite
ostașilor
cunoștințele
de
teorie
și
practică
militară
. 2. (
jur
.) a
face
instrucția
unui
proces
. (< fr.
instruire
, lat.
instruere
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia instruit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK