definiția mir definiție dex

mir

găsește rime pentru mir
Cuvinte apropiate: air, bir, cir, emir, fir, gir, hir, ir, jir, kir, măr (fruct), măr (pom), mâr, mer, mi, mia, miar, mic, mie, mil, mim, mim, mio, mior, mir, mira, mira, miră, mire, mirt, mis, mit, miu, mix, miz, mor, mur, nir, pir, sir, șir, șmir, tir, vir

MIR1

s.n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparține clerului; mirean. – Din sl. mirŭ „lume”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mir

MIR2

, miruri, s.n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ♢ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mir

MIR

s. v. miruire.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mir

mir

(lume) s. n .
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mir

mir

(untdelemn sfințit) s. n., pl. míruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mir

MIR1 ~uri

n. Untdelemn sfințit și aromat folosit de către slujitorii bisericii pentru anumite ritualuri. ♢ A lovi (sau a trăsni) pe cineva la ~ a lovi pe cineva (mortal) drept în mijlocul frunții. /<sl. miro
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mir

MIR2

n. : De ~ care nu face parte din tagma clericală. /<sl. miru
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mir

mir

s.n. – Lume, societate (în opoziție cu viața monahală). Sl. mirŭ (Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – Der. mirean, adj. (lumesc, de societate; s.m., laic), din sl. mirĕninŭ; mirenesc, adj. (de lume); mirenie, s.f. (lume, statut de laic).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mir

mir (míruri),

s.n. – 1. Balsam de uns. – 2. Untdelemn sfințit. – 3. Frunte. – Mr. mir. Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), în parte prin intermediul sl. miro, cf. bg., rus. miro. – Der. mirui, vb. (a unge cu mir), din sl. mirovati ‹ ngr. μυρώνω; mirodenie, s.f. (înv., aromă), din ngr. μυροδία „parfum”, sl. (bg.) mirodija; mirodenie, s.f. (aromă; vioară-de-noapte, nopticioasă, Hesperis tristis), din cuvîntul anterior; mironosiță, s.f. (femeie care a uns cu smirnă corpul lui Iisus; fandosită, ipocrită), din sl. mironosica. Cf. mireasmă, miros, mire.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mir

MIRÁ1,

mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ♢ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mir

MIRÁ

vb. a (se) nedumeri, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă ...)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mir

MIRÁ

vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, tremura, zgudui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mir

mirá

(a uimi) vb., ind. prez. 1 sg. mir, 3 sg. și pl. míră
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mir

A MIRÁ mir

tranz. A face să se mire; a uimi; a minuna. /<lat. mirari
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mir

A SE MIRÁ1 mă mir

intranz. A fi cuprins de admirație; a rămâne profund impresionat; a se uimi; a se minuna. ♢ Te miri unde în orice loc; oriunde. Te miri cine un om întâmplător; oricine. Te miri ce o cantitate neînsemnată; foarte puțin. /<lat. mirari
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mir

mirá (mír, mirát),

vb. refl. – 1. (Trans.) A vedea de, a avea grijă. – 2. (Înv.) A considera, a se îndoi, a crede, a socoti. – 3. A fi uimit, a se minuna. – Var. (Mold.) miera. Mr. mir, mirare, megl. m(ń)ir, m(ń)irari, istr. mir. Lat. mirāre, formă vulgară în loc de mirāri (Pușcariu 1094; Candrea-Dens., 1137; REW 5603), cf. it. mirare, prov., cat., sp., port. mirar, fr. mirer, alb. mërej (Philippide, II, 648). Ipoteza după care forma reflexivă din rom. se datorează unei încrucișări cu sl. čuditi se (Pușcariu, Lr., 277) este inutilă, cf. sp. admirarse. Explicația lui miera pornind de la un lat. *meror (Graur, BL, V, 70) este dubioasă. – Der. mir, s.n. (rar, uimire, mirare); miraz, s.n. (Olt., Trans., mirare, uimire), probabil datorită confuziei cu miraz „moștenire”; mirăzenie, s.f. (Trans., mirare, uimire).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mir
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar