Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția naruire definiție dex
naruire
găsește rime pentru
naruire
Cuvinte apropiate:
dăruire
,
jăruire
,
năruire
,
năsuire
,
năzuire
,
păruire
,
săruire
,
șăruire
,
văruire
NĂRUÍ,
nắrui
,
vb.
IV
. Refl. și tranz. A (se)
dărâma
, a (se)
surpa
, a (se)
prăbuși
;
spec
.
a (se)
ruina
. ♦ Refl. (
Despre
ființe
) A se
prăbuși
cu
toată
greutatea
corpului
;
p. ext.
a
muri
(prăbușindu-se). –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia naruire
NĂRUÍ
vb.
1.
v.
dărâma
.
2.
v.
prăbuși
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia naruire
năruí
vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg.
nărui
, 3 sg. și pl.
năruie
, imperf. 3 sg.
năruiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia naruire
A NĂRUÍ năruiésc
tranz.
A
face
să se năruiască. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia naruire
A SE NĂRU//Í mă ~iésc
intranz
. 1)
(de-
spre
maluri
,
povârnișuri
etc.)
A se
desprinde
de
masiv
,
alunecând
la
vale
; a se
surpa
; a se
ponorî
; a se
dărâma
. 2)
și fig.
A se
răsturna
la
pământ
(din
cauza
pierderii
punctului
de
sprijin
); a se
surpa
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia naruire
năruí (-uésc, năruít),
vb. –
1.
A
cădea
, a se
prăbuși
. –
2.
A se
ruina
.
Origine
suspectă
. Pare să fie în
loc
de
noroi
„a se
umple
de
noroi
”,
caz
în care
sensul
primitiv
ar
fi cel de „a
egala
”, cf. megl.
muruiés
„a
nivela
solul
pardosit
”. Cf. și
fraze
ca
au
murit
mulți
oameni
,
cît
nu-i
puteau
îngropa
, și-i
aruncau
prin
gropi
de-i
năruiau
(Neculce) sau
năruiau
munții
în
mînă
de-i
făcea
țărînă
(
Creangă
), unde
sensurile
glosate
mai
sus
nu
par
să se
potrivească
(în
primul
ex
. se
poate
înțelege
„a
nivela
” sau „a
acoperi
cu pămînt”,
iar
în al
doilea
, „a fărîmița”). Der. din sl.
rinati
„a
împinge
” (Cihac, II, 305), din sl.
nyrąti
„a se
scufunda
” (Scriban) sau din lat.
ruere
(Tiktin) nu pare
posibilă
. – Der.
năruială,
s.f. (
prăbușire
a unui
zid
);
năruitură
,
s.f. (
ruină
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia naruire
NĂRUÍRE,
năruiri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
nărui
și
rezultatul
ei. ♦ (Înv.; concr.)
Ruină
,
dărâmătură
(a unei
construcții
). – V.
nărui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia naruire
NĂRUÍRE
s.
1.
v.
prăbușire
.
2.
v.
cădere
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia naruire
năruíre
s. f., g.-d.
art
.
năruírii
;
pl.
năruíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia naruire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK