PLAN
s.n. 1. Suprafață netedă,
plană, fără ridicături. ♦
Suprafață care
conține toate dreptele care trec printr-un
punct fix și
intersectează o dreaptă. ♦ (
Anat.)
Suprafață care
secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită
incidență.
2. Desen tehnic care
reprezintă grafic o
suprafață de
teren, o
construcție, o
mașină etc.
3. Parte a unei
suprafețe în
raport cu depărtarea de ochiul
observatorului și cu
reprezentarea ei într-o
pictură, într-un
tablou etc. ♦ (
Cinem.) Fiecare
serie de
instantanee dintr-un
film, privind aceeași
acțiune sau același
subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un
cadru constant. ♦
Mod de
încadrare a
subiectului filmat ori a
diverselor sale elemente sub
aspect dimensional.
4. Suprafață de
susținere în
aer a unei
aeronave; (
p. ext.) aripă.
5. Fel
cum sunt așezate,
dispuse părțile unei
opere științifice,
literare etc. în
momentul când au fost
coordonate între ele;
proiect, alcătuire; (
p. ext)
proiect pentru o
acțiune care urmează să fie îndeplinită.
6. Proiect elaborat cu
anticipare, cuprinzând o
suită ordonată de
operații destinate să ducă la atingerea unui
scop;
program de lucru. [Pl.
-nuri, -ne. / < fr.
plan, cf. lat.
planum].