nevóie (-ui),
s.f. –
1. Necesitate,
trebuință. –
2. Obligație,
urgență. –
3. Sărăcie,
mizerie. –
4. Ananghie, strîmtorare. – Mr.
nevol’e, megl.
nivol’ă. Sl.
nevolja, nevolje (Miklosich,
Lexicon, 421; Cihac, II, 462), cf. sb., cr., slov.,
rus.
nevolja,
alb.
nevojë, mag.
névolya, cf.
voie. – Der.
nevoi, vb. (a
forța, a
obliga; a-și da
silința, a se
strădui; a
căuta, a se
sili; refl., a se
sforța);
nevoiaș, adj. (
sărac;
incapabil,
arierat), cf. mag.
névolyás „
nenorocit,
ticălos”;
anevoie, adv. (cu
greu);
anevoi, vb. (a se
strădui);
(a)nevoință, s.f. (
muncă,
chin,
dificultate);
(a)nevoios, adj. (
dificil,
greu);
nevoitor, adj. (înv.,
muncitor,
harnic).