, cocioabe, s.f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. – Et. nec.
s. (rar) coștoroabă, (Mold.) bojdeucă, (Transilv.) bujdală, (Mold.) bujdă. (Locuia într-o ~.)
≠ palat, castel
s. f., g.-d. art. cocioábei; pl. cocioábe
f. Casă de locuit foarte mică, sărăcăcioasă și dărăpănată. [Sil. -cioa-] /Orig. nec.