Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția împuțit definiție dex
împuțit
găsește rime pentru
împuțit
Cuvinte apropiate:
împețit
,
împupit
,
împuți
,
împuți
,
împuțit
ÎMPUȚÍT, -Ă,
împuțiți
, -te
, adj.
1.
Care a
intrat
in
putrefacție
, care
miroase
urât
din
cauza
alterării
.
2.
Murdar
,
neîngrijit
. ♦ (
Despre
oameni
;
adesea
substantivat
)
Leneș
,
trândav
. – V.
împuți
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍT
adj.
1.
v.
alterat
.
2.
v.
clocit
.
3.
v.
neplăcut
.
4.
v.
viciat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍT
adj. v.
jegos
,
mânjit
,
murdar
,
negru
,
nespălat
,
pătat
,
răpănos
,
slinos
,
soios
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍ//T ~tă (~ți, ~te)
1)
v.
A
ÎMPUȚI
și
A SE
ÎMPUȚI
. 2)
fig.
Căruia
nu-i
place
să
muncească
;
leneș
;
trândav
;
puturos
. /v.
a
împuți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍ,
împút
, vb.
IV
.
1.
Refl. A
căpăta
miros
rău
din
cauza
alterării
; a
intra
în
putrefacție
.
2.
Tranz. A
umple
o
încăpere
, un
spațiu
cu
miros
greu
(de
corp
intrat
în
putrefacție
). [Prez. ind. și:
împuțésc
] –
În +
puți
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍ,
împút
, vb.
IV
.
1.
Refl. A
căpăta
miros
rău
din
cauza
alterării
; a
intra
în
putrefacție
.
2.
Tranz. A
umple
o
încăpere
, un
spațiu
cu
miros
greu
(de
corp
intrat
în
putrefacție
). [Prez. ind. și:
împuțésc
] –
În +
puți
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍ
vb.
1.
v.
altera
.
2.
v.
cloci
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia împuțit
ÎMPUȚÍ
vb.
1.
v.
altera
.
2.
v.
cloci
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia împuțit
împuțí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
împút
, imperf. 3 sg.
împuțeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
împútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia împuțit
împuțí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
împút
, imperf. 3 sg.
împuțeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
împútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia împuțit
A ÎMPUȚÍ împút
tranz. (
spații
,
încăperi
etc.)
A
face
să se
împută
. /
în + a
puți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia împuțit
A SE ÎMPUȚÍ
pers
. 3
se
împúte
intranz. (
despre
substanțe
organice
,
organisme
moarte
etc.)
A
căpăta
miros
greu
în
procesul
descompunerii
. /
în + a
puți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia împuțit
A SE ÎMPUȚÍ
pers
. 3
se
împúte
intranz. (
despre
substanțe
organice
,
organisme
moarte
etc.)
A
căpăta
miros
greu
în
procesul
descompunerii
. /
în + a
puți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia împuțit
A ÎMPUȚÍ împút
tranz. (
spații
,
încăperi
etc.)
A
face
să se
împută
. /
în + a
puți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia împuțit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK