de
prep. –
1. Indică punctul de proveniență:
de undeva, de dincolo de moarte (
Goga). –
2. Indică motivul, cauza:
degetele rebegite de frig (Macedonski). –
3. Din (
indică ceea ce
conține):
o cupă de aur (Bălcescu). –
4. Cu (
indică ceea ce
conține). –
5. Indică echivalența cu o
unitate de
măsură. –
6. (Înv.) Prin (
indică mijlocul):
de bunătatea făpturiei cunosc pre Ziditoriu (Coresi). –
7. Pentru (
indică scopul sau
finalitatea):
cum dorește cerbul fîntîna (Dosoftei);
Florica nu-i de tine (
Alecsandri). –
8. Indică separația. –
9. Funcție partitivă:
de toate cele ce i-au trebuit (Neculce). –
10. Funcție distributivă. –
11. Funcție ordinală. –
12. La (
indică direcția). –
13. (Înv.) Ca, decît (
funcție comparativă):
de vulpile și păsările mai sărac iaste (Coresi), (
astăzi se
preferă decît). –
14. Funcție atributivă:
ai făcut moarte de Grec (
Alecsandri);
nevasta i-a murit de tînără (Sadoveanu). –
15. Care (
funcție relativă):
era un om de avea o rană (Dosoftei). –
16. Funcție copulativă:
prostul de Ion. –
17. Funcție expletivă:
ori tu n’ai văzut de-un zid păsărit (
Popular Tocilescu). – Mr., megl.
di, istr.
de. Lat.
de (Pușcariu 491;
Candrea-
Dens., 474; REW 2488; Tiktin); cf. it.
di, prov., fr., cat., sp.,
port.
de. Cf. cuvîntul
următor. În
compunerea de-a forma cu s. și adj. un
mare număr de
locuțiuni adv. Cf. Moser 418-20. Comp.
dacă, conj. (de cînd, cînd,
introduce o
subordonată temporală; cu
condiția,
introduce o
subordonată condițională),
rezultat al lui
de și
că, cf. fr.
dès que sp.
desde que. Compunerea ar putea fi
romanică,
forma intermediară deacă, cu
e diftongat,
apare în
sec. XVI-XVII (Tiktin și Scriban o
consideră a
proveni de la
de și
ca). Cf. N. Drăganu,
Conj. de și dacă, Dacor., III, 251-84. Miklosich,
Et. Wb., deducea din
rom. rut.
dak „
astfel”, bg.
dakle „
astăzi”, ceea ce nu pare
posibil (cf. Berneker 177).
Decît, conj. (
ca,
introduce al
doilea membru al unei
comparații de
neegalitate; ci, mai
curînd,
contrapune un
concept afirmativ unui
concept negativ anterior;
numai,
doar,
funcție adv.), de la
de și
cît (cf.
numaidecît, adv.,
imediat;
nicidecît adv., în nici un
caz).
Deci, adv. (
atunci; prin
urmare,
așa fiind,
introduce concluzia unui
silogism), de la
de și
aci (înv.,
deci), cf.
de aci înainte, fr.
dorénavant.
Din, prep. (de la,
indică punctul de
plecare,
începutul,
momentul inițial,
cauza,
materia,
instrumentul,
modul,
partea), comp. de la
de și
în (în
texte din
sec. XVI,
deîn, den). Cf.
dintre, prep. (de) comp. de la
de și
între, cf.
gal. înv.
dentre;
dintru, prep. (de la), comp. de la
de și
întru. –
Din (mr., megl.
din)
formează de
asemenea loc. adv., cf.
dinafară;
dinapoi; dinăuntru;
dincoace;
dincolo;
dindată etc. În
general,
acestor comp.
le corespund formațiile respective cu prep.
în:
înafară, înapoi, etc. Cf.
dar.