neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut.
, ~te) (negativ de la abătut) Care nu se abate de la linia de conduită; credincios concepțiilor sale; consecvent. [Sil. ne-a-] /ne- + abătut