, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Ne- + cruțător.
adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverșunat.
adj. m. (sil. -cru-), pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre
, ~oáre) și adverbial (despre acțiuni, manifestări, feno-mene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporții; cumplit. /ne- + cruțător