nestăpâniți, -te, adj. Care nu poale fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit.
adj. 1. v. focos. 2. v. violent. 3. v. impetuos. 4. v. repezit. 5. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 6. v. dezlănțuit.
adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăpâníți; f. sg. nestăpânítă, pl. nestăpâníte