, plictisitor, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor.
adj. 1. anost, neinteresant, plicticos, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. v. monoton. 3. v. enervant.
≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim
adj. m., pl. plictisitóri; f. sg. și pl. plictisitoáre
adv. Într-un mod care provoacă plictiseală; cu plictiseală. /a (se) plictisi + suf. ~tor
Care plictisește; care provoacă plictiseală; anost. Film ~. /a (se) plictisi + suf. ~tor