pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.
adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întris-tat, mâhnit, necăjit, scheletic, sfrijit, slab, supărat trist.
adj., s. v. afurisit, bleg, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, lepros, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, rău, stupid, ticălos, tont, tontălău.
pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjésc, imperf. 3 sg. pricăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjeáscă