proptele, s.f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ♢ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv).
s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineălă, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)
f. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susținere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susținere. /v. a propti
proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.
vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 sg. și pl. propteáscă
tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A așeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti
intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti
vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s.f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s.f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s.n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s.n. (oiște).