Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția oprire definiție dex
oprire
găsește rime pentru
oprire
Cuvinte apropiate:
opărire
,
oprire
,
poprire
OPRÍRE,
opriri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
opri
și
rezultatul
ei;
încetare
a unei
acțiuni
, a unei
mișcări
,
rămânere
pe
loc
;
staționare
,
stagnare
;
oprit
1
. ♢
Loc
. adv.
Fără
oprire
=
neîntrerupt
,
neîncetat
,
continuu
. ♦ (Concr.)
Loc
unde se
oprește
cineva sau ceva;
stație
,
popas
. ♦
Ținere
pe
loc
,
reținere
. ♦ (Înv.)
Interdicție
,
prohibiție
,
piedică
,
opreliște
. – V.
opri
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oprire
OPRÍRE
s.
I.
1.
v.
stabilire
.
2.
v.
poposire
.
3.
popas
,
ședere
, (înv.)
poprire
,
șezământ
.
(O ~ de
două
ore
.)
4.
haltă
,
popas
, (înv.)
oturac
,
stație
.
(În
drum
a
făcut
mal
multe
~.)
5.
v.
escală
.
6.
v.
sta
-ționare
.
7.
v.
stație
. (~ de
autobuze
.)
8.
v.
stopare
.
9.
v.
frânare
.
10.
v.
închidere
.
II.
1.
v.
încetare
.
2.
v.
întrerupere
.
3.
contenire
,
încetare
, întreru-
pere
, (înv. și pop.)
opreală
.
(
Lucrează
fără
~.)
4.
v.
curmare
.
III.
1.
v.
împiedicare
.
2.
v.
interzi
-
cere
.
IV
.
1.
păstrare
,
reținere
,
rezervare
.
(~ unor
bilete
pentru
spectacol
.)
2.
reținere
, (
rar
)
retenție
.
(~ unui
bun
al cuiva.)
v.
interzicere
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oprire
OPRÍRE
s. v.
interdicție
,
interzicere
,
prohibire
,
prohibiție
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oprire
opríre
s. f. (
sil
.
-pri-
), g.-d.
art
.
oprírii
;
pl.
opríri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oprire
OPRÍR//E ~i
f.
1)
v.
A
OPRI
și
A SE
OPRI
.
♢
Fără
~
fără
a se
întrerupe
;
fără
a
înceta
. 2)
Loc
unde se
oprește
cineva sau ceva. [
Sil
.
o-pri-
] /v.
a (se)
opri
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oprire
OPRÉȘTE
interj.
1.
v.
stop
!
2.
ho
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oprire
OPRÍ,
opresc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
întrerupe
(
brusc
) o
mișcare
, o
acțiune
, un
proces
, un
fenomen
în
desfășurare
, a
face
să
înceteze
, să
stea
pe
loc
; a
stăvili
, a
curma
. ♦ Refl. A
conteni
, a
înceta
, a
stagna
.
2.
Intranz. și refl. A
sta
pe
loc
;
p. ext.
a
întârzia
, a
poposi
, a
zăbovi
. ♦ Tranz. A
întrerupe
din
mers
o
ființă
, un
vehicul
; a
face
să
stea
pe
loc
. ♢ Expr.
A
opri
calea
(cuiva) sau
a-i fi
oprită
calea
= a
sta
în
calea
cuiva; a
împiedica
pe cineva (din
drum
). ♦ Tranz. A
reține
(prin
rugăminți
) pe cineva
undeva
, a-l
determina
să
rămână
. ♦ Tranz. A
reține
cu
forța
, a
sechestra
; a
aresta
.
3.
Tranz. A
reține
pentru
sine
, a pune
deoparte
, a-și
însuși
un
obiect
, o
valoare
etc. ♦ A
rezerva
, a
reține
(
pentru
mai
târziu
)
locuri
,
bilete
etc.
4.
Refl. A se
așeza
(
temporar
), a se
stabili
, a se
fixa
undeva
. ♦ A-și
îndrepta
ochii
,
privirea
,
atenția
etc.
asupra
unui
lucru
,
asupra
unei
probleme
etc.; a se
concentra
asupra
unui
punct
,
asupra
unei
chestiuni
etc. care
merită
atenție
; a
insista
.
5.
Tranz. A
împiedica
de la o
acțiune
, a nu
îngădui
, a nu
permite
; a
interzice
. ♦ Refl. A se
stăpâni
, a se
înfrâna
, a se
abține
de la ceva. [Imper. sg. și: (
reg
.)
opreá
] – Din sl.
oprĕti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oprire
OPRÍ
vb.
I.
1.
a
sta
, (înv. și
reg
.) a se
sprijini
, (înv.) a se
popri
.
(A
mers
ce-a
mers
,
apoi
s-a ~.)
2.
v.
poposi
.
3.
a
poposi
, (înv.) a
conăci
.
(S-a ~ la un
han
.)
4.
v.
abate
.
5.
v.
stabili
.
6.
v.
staționa
.
7.
v.
stopa
.
8.
v.
frâna
.
9.
v.
sta
.
10.
v.
închide
.
II.
1.
v.
înceta
.
2.
a
conteni
, a
înceta
, a (se)
întrerupe
, a
părăsi
.
(Au ~
lucrul
în
semn
de
protest
.)
3.
a(-și)
înceta
, a(-și)
întrerupe
, a(-și)
sista
, a(-și)
suspenda
.
(
Uzina
și-a ~
activitatea
.)
4.
a
conteni
, a
înceta
, a se
întrerupe
, (Mold. și Bucov.) a
stâmpi
, (înv.) a
pristoi
.
(S-a ~ din
cântat
, din
citit
, cu
vorba
.)
5.
a se
curma
, a
înceta
, a se
întrerupe
, (fig.) a se
frânge
.
(
Cântecul
s-a ~
brusc
.)
6.
a (se)
curma
, a (se)
întrerupe
, (fig.) a (se)
tăia
.
(I s-a ~
respirația
, de
emoție
.)
7.
v.
curma
.
8.
a se
întrerupe
, (înv.) a se
zăticni
.
(S-a ~ din
mâncat
.)
III.
1.
v.
împiedica
.
2.
a
împiedica
, a
reține
, (înv. și
reg
.) a
popri
, (înv.) a
apăra
.
(Nu-l
pot
~ să...)
3.
v.
reține
.
4.
v.
abține
.
IV
.
1.
a
păstra
, a
reține
, a
rezerva
.
(Ți-
am
~
bilete
la
spectacol
.)
2.
v.
reține
.
3.
a
păstra
, a
rezerva
, a ține.
(I-a ~
loc
la
rând
.)
v
.
1.
a
interzice
.
(Te ~ să te mai
duci
acolo
!)
2.
v.
prohibi
.
3.
v.
interzice
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oprire
A (se) opri
≠ a (se)
porni
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia oprire
A opri
≠ a
permite
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia oprire
A se opri
≠ a
continua
, a se
mișca
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia oprire
oprí
vb. (
sil
-pri
), ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
oprésc
,
imperf. 3 sg.
opreá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
opreáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oprire
A OPR//Í ~ésc
tranz.
1) A
face
să se
oprească
. 2) A pune
deoparte
(
pentru
sine
sau
pentru
altcineva
). 3) (
despre
legi
,
reguli
,
dispoziții
etc
.) A pune sub
interdicție
; a
interzice
. [
Sil
.
o-pri
] /<sl.
oprĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oprire
A SE OPR//Í mă ~ésc
intranz.
1) A-și
întrerupe
mișcarea
sau
funcționarea
. 2) A
poposi
pentru
un
anumit
timp
; a se
așeza
temporar
undeva
. 3) A-și
înfrâna
pornirile
; a se
reține
; a se
înfrâna
; a se
stăpâni
; a se
controla
. [
Sil
.
o-pri
] /<sl.
oprĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oprire
oprí (oprésc, oprít),
vb. –
1.
A
reține
, a
para
. –
2.
A
reține
, a
conține
, a
supune
, a constrînge. –
3.
A
interzice
. –
4.
A
invita
, a
găzdui
. –
5.
A
deduce
, a
conchide
. –
6.
A
închide
, a pune în
închisoare
. –
7.
(Vb. refl.) A
înceta
, a
zăbovi
, a se
întrerupe
. Sl.
opreti
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
34; Cihac, II, 229), cf.
ceh
.
opreti
„a
susține
” și
opor
.
– Der.
opreală
,
s.f. (oprire,
popas
;
încetare
, sfîrșit;
închisoare
);
opreliște
,
s.f. (înv., oprire,
detenție
; înv.,
prohibiție
);
oprea
,
interj. (
stai
,
oprește
-te!);
oprelnic,
adj. (
represiv
);
opritor
,
adj. (înv.,
protector
,
susținător
);
opritoare
,
s.f. (
piedică
,
obstacol
);
opritură
,
s.f. (
interdicție
;
pădure
în care e
oprită
tăierea
copacilor
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oprire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK