Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția particulara definiție dex
particulara
găsește rime pentru
particulara
Cuvinte apropiate:
particular
a da în particular
expr. (deț.)
a
acționa
după
bunul
plac
,
încălcând
restricțiile
și
regulamentele
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia particulara
a da pușcăria-n particular
expr. (deț.)
a se
comporta
după
bunul
plac
, a nu
respecta
regulamentele
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia particulara
PARTICULÁR, -Ă,
particulari
, -e
, adj., s.m.
I.
Adj.
1.
Care este
propriu
unei
singure
ființe
, unui
singur
lucru
sau unei
singure
categorii
de
ființe
sau de
lucruri
;
specific
,
caracteristic
,
particularist
1
. ♢
Loc
adv.
În
particular
= în
mod
deosebit
, în
special
, mai
ales
.
2.
Care se
referă
la
indivizi
izolați
, care are un
caracter
izolat
;
individual
. ♢
Loc
. adv.
În
particular
= de
către
fiecare
individ
în
parte
. ♦ (
Substantivat
, n.)
Categorie
filozofică
reprezentând
o
treaptă
mai
înaltă
de
generalitate
a
singularului
în
raport
cu el
însuși
.
3.
Care are
caracter
personal
,
neoficial
, care nu e
destinat
publicului
sau
publicității
;
privat
,
intim
,
confidențial
.
Loc
. adv.
În
particular
= într-un
grup
restrâns
;
confidențial
. ♦ (
Despre
bunuri
materiale
) Care este
proprietate
individuală
. ♦ (
Despre
școli
) Care nu
aparține
statului
. ♢
Lecție
(sau
oră
)
particulară
=
lecție
pe care un
profesor
o
predă
unui
elev
în
afara
școlii
.
Profesor
particular
=
profesor
care
predă
unui
elev
lecții
în
afara
școlii
.
Elev
particular
(și
substantivat
, m.) =
elev
care se
pregătește
fără
a
frecventa
cursurile
unei
școli
, prezentându-se
numai
la
anumite
date
pentru
a
susține
examene
.
Examen
particular
=
examen
la care se
prezintă
elevii
particulari
. ♢
Loc
. adv.
În
particular
=
fără
a
urma
cursurile
unei
școli
(
dar
pregătindu-se
singur
pentru
a
susține
examenele
cerute
).
4.
Care este
considerat
străin
de o
activitate
sau de un
loc
de
muncă
.
Intrarea
persoanelor
particulare
este
interzisă
.
II.
S.m.
Persoană
care nu
deține
o
funcție
oficială
;
persoană
considerată
ca
individ
în
raport
cu
statul
sau cu o
instituție
a
statului
;
persoană
care nu
face
parte
dintr-un
grup
social
constituit
,
considerată
în
raport
cu acesta. – Din lat.
particularis,
germ.
partikular, Partikular.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia particulara
PARTICULÁR
adj.
1.
v.
caracteristic
.
2.
v.
personal
.
3.
individual
,
personal
,
propriu
, (
rar
)
subiectiv
.
(O
viziune
~.)
4.
v.
aparte
.
5.
individual
,
personal
,
privat
,
propriu
.
(
Probleme
~;
proprietate
~.)
6.
v.
intim
.
7.
v.
confidențial
.
8.
special
.
(
Disciplinele
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia particulara
Particular
≠
general
,
universal
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia particulara
particulár
adj. m., s. m., pl.
particulári
;
f. sg.
particuláră
, pl.
particuláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia particulara
particulár
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia particulara
PARTICULÁR
1
n.
Categorie
filozofică
intermediară
care
constituie
o
verigă
de
legătură
între
singular
și
general
. /<lat.
particularis,
germ.
Partikular
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia particulara
PARTICULÁR
2
~ă (~i, ~e)
m.
și f
.
Persoană
nelegată
de
activitatea
în
comun
a
societății
sau a
statului
. /<lat.
particularis,
germ.
Partikular
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia particulara
PARTICULÁR
3
~ă (~i, ~e)
1) Care are
caracter
izolat
,
individual
;
aparte
.
Fenomen
~.
2) Care
aparține
unei
persoane
ca
individ
izolat
; a unei
singure
persoane
;
individual
;
privat
;
personal
.
Limuzină
~
ă
.
♢
Lecții
~e
lecții
care se
dau
în
afara
unei
școli
oficiale
.
În ~
a) în
mod
deosebit
; în
special
; b) într-un
grup
restrâns
. 3) Care dă
posibilitatea
de a
deosebi
un
lucru
de
altul
sau o
ființă
de alta;
distinctiv
;
specific
.
Semne
~e.
/<lat.
particularis,
germ.
partikular
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia particulara
PARTICULÁR, -Ă
adj.
1.
Care
aparține
numai
anumitor
persoane
sau
anumitor
lucruri
. ♦
În
particular
= în
mod
deosebit
, în
special
, mai
ales
. ♦ Care
constituie
proprietatea
individuală
a cuiva. ♦ Care este de
formație
sau de
esență
individuală
.
2.
Care are
caracter
individual
; care este
caracteristic
,
specific
. ♦ (
Log
.;
despre
judecăți
) În care
predicatul
se
referă
numai
la o
parte
din
sfera
subiectului
.
3.
Cu
caracter
neoficial
;
privat
; (
despre
lecții
)
predat
elevilor
în
afara
orelor
oficiale
de
școală
. //
s.n.
Categorie
filozofică
,
reprezentând
o
verigă
de
legătură
între
singular
și
general
. [Cf. fr.
particulier
, lat.
particularis
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia particulara
PARTICULÁR, -Ă
I.
adj.
1. care
aparține
numai
anumitor
persoane
sau
lucruri
. o în ~ = în
mod
deosebit
, în
special
. ♢ care
constituie
proprietatea
individuală
a cuiva. 2. cu
caracter
individual
;
caracteristic
,
specific
. ♢ (
log
.;
despre
judecăți
) în care
predicatul
se
referă
numai
la o
parte
din
sfera
subiectului
. 3. cu
caracter
neoficial
;
privat
; (
despre
lecții
)
predat
elevilor
în
afara
orelor
oficiale
de
școală
. II. s. n.
categorie
filozofică
,
verigă
intermediară
între
singular
și
general
. III. s. m.
persoană
care nu
deține
o
funcție
oficială
; (p. ext.)
persoană
considerată
ca
individ
în
raport
cu
statul
. (< fr.
particularis
, germ.
partikular
, /III/ Partikular)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia particulara
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK