Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pierit definiție dex
pierit
găsește rime pentru
pierit
Cuvinte apropiate:
oierit
,
picrit
,
pieri
,
pierit
,
pierot
,
vierit
PIERÍT, -Ă,
pieriți
, -te,
adj.
1.
(Pop.)
Mort
(de
obicei
de
moarte
violentă
,
nefirească
).
2.
Care a
dispărut
, care nu mai
există
.
3.
(
Despre
oameni
și
fața
lor
)
Lipsit
de
vigoare
,
slab
;
palid
,
descompus
(de
durere
, de
frică
etc.);
p. ext.
descurajat
,
deznădăjduit
;
copleșit
,
distrus
. ♦ Care se
află
într-o
mare
primejdie
sau într-o
situație
extrem
de
grea
. ♦ (
Substantivat
, m.; pop., în
sintagma
)
Cel pierit
=
sifilis
. – V.
pieri
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pierit
PIERÍT
adj. v.
desperat
,
deznădăjduit
,
efemer
,
galben
,
îngălbenit
,
palid
,
pieritor
,
schimbător
,
slab
,
slăbănog
,
slăbit
,
temporar
,
tras
,
trecător
,
uscățiv
,
vremelnic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pierit
PIERÍT
adj., s. v.
decedat
,
defunct
,
dispărut
,
mort
,
răposat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pierit
PIERÍT
s. v.
lues
,
sifilis
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pierit
PIERÍ//T ~tă (~ți, ~te)
1)
v.
A
PIERI
.
2)
(
despre
persoane
)
Care se
află
într-o
primejdie
sau într-o
situație
foarte
grea
. /v.
a
pieri
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pierit
PIERÍ,
pier
,
vb.
IV
. Intranz.
1.
(
Despre
ființe
) A
înceta
să mai
trăiască
; a
muri
(de
obicei
de
moarte
violentă
,
nefirească
). ♢ (Prin
exagerare
)
Pier
de
frică
.
♦ (
Despre
vegetație
) A se
ofili
, a se
usca
. ♦ A fi
distrus
,
nimicit
; a
dispărea
; a se
ruina
.
2.
(
Despre
abstracte
,
stări
,
senzații
etc.) A
lua
sfârșit
; a
înceta
să se (mai)
manifeste
, să se (mai)
producă
. ♢ Expr.
A-i
pieri
(cuiva)
glasul
(sau
graiul
,
piuitul
)
ori
a-i
pieri
cuvintele
de pe
buze
=
a)
a nu mai
putea
scoate
o
vorbă
(de
emoție
, de
frică
etc.);
b)
a nu mai avea ce
spune
(din
lipsă
de
argumente
). ♦ A se
șterge
din
amintire
, a fi
dat
uitării
. ♦ (
Despre
sunete
,
zgomote
,
lumină
etc.) A-și
reduce
intensitatea
până la
dispariția
totală
, a
dispărea
treptat
.
3.
A
dispărea
fără
urmă
,
fără
a mai
putea
fi
găsit
. ♦ A i se
fura
ceva.
4.
A
dispărea
(pe
neașteptate
) din
fața
cuiva sau de
undeva
, a
ieși
(
brusc
) din
câmpul
vizual
al cuiva. ♢ Expr.
Piei
din
fața
mea
!
(sau
din
ochii
mei
!)
=
pleacă
imediat
de
aici
! să nu te mai
văd
! [Imper.
pers
. 2 sg. și:
piei
] – Lat.
perire.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pierit
PIERÍ
vb.
1.
v.
dispărea
.
2.
a
dispărea
, a se
pierde
, (
reg
.) a se
prăpădi
, (fig.) a se
mistui
, a se
scufunda
.
(A ~ în
noapte
.)
3.
v.
muri
.
4.
v.
cădea
.
5.
v.
apune
.
6.
v.
risipi
.
7.
v.
dispărea
.
8.
v.
sfârși
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pierit
PIERÍ
vb. v.
asasina
,
omorî
,
suprima
,
ucide
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pierit
A pieri
≠ a (se)
naște
, a
învia
, a
trăi
, a
viețui
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia pierit
pierí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
pier
, 2 sg.
pieri
, 1 pl.
pierím
, imperf. 3 sg.
piereá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
piáră
;
imper. 2 sg.
piei
, 2 pl.
pieríți
,
neg
. 2 sg.
nu
pierí
;
ger
.
pierínd
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pierit
A PIERÍ pier
intranz.
1)
(
despre
ființe
)
A
înceta
să mai
trăiască
; a
muri
. 2)
(
despre
oameni
)
A
muri
de
moarte
violentă
.
~ de
ciumă
.
♢
Nu
piere
lumea
nu se
întâmplă
nimic
. 3)
(
despre
vegetație
)
A-și
pierde
seva
cu
totul
(de
frig
, de
secetă
etc.); a se
usca
; a
muri
. 4)
(
despre
stări
,
senzații
)
A
înceta
de a mai
persista
; a
lua
sfârșit
(
subit
).
I-a pierit
dorința
de
plecare
.
♢
A-i ~ cuiva
glasul
(
sau
graiul
)
a
pierde
pentru
un
moment
(de
frică
, de
emoție
etc.)
darul
vorbirii
. 5)
(
despre
sunete
,
lumină
)
A
scădea
treptat
în
intensitate
; a
deveni
din ce în ce mai
slab
,
dispărând
complet
; a se
stinge
. 6) A
dispărea
brusc
; a se
face
nevăzut
. ♢
Piei
din
ochii
mei
(
sau
fața
mea
)!
să nu te mai
văd
! /<lat.
perire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pierit
pierí (piér, ít),
vb. –
1.
A
dispărea
. –
2.
A
muri
. –
3.
A
muri
năprasnic
, a
sucomba
. – Var. mold.
peri
.
Mr.
cher, chirire,
megl.
per
, periri.
Lat.
pĕrῑre
(Pușcariu 1313;
Candrea
-
Dens
., 814; REW 6415), cf. it.
perire,
prov., cat.
perir,
fr.
périr,
sp.,
port
.
perecer.
Cuvînt de
uz
general
(ALR, II, 286-7). – Der.
piericiune
(var.
periciune
), s.f. (
dispariție
,
moarte
), pe care
Candrea
îl
trimite
,
probabil
fără
motiv
, la lat.
peritiōnem
;
pericios
(var.
piericios
), adj. (
vătămător
,
stricător
), pe care Tiktin
îl
consideră
în
mod
echivoc
ca
format
după lat.
pernĭciōsus
;
pieire
,
s.f. (
pierdere
,
moarte
),
infinitiv
fals
în
loc
de
pierire
, cu
pierderea
lui
r
ca în
pieri
›
piei
;
pierit
(var.
perit
), adj. (
dispărut
, sfîrșit;
palid
);
pierit,
s.n. (
sifilis
);
pieritor
,
adj. (
mortal
,
caduc
);
nepieritor
, adj. (
imortal
);
pieritură
,
s.f. (
căzătură
,
mortăciune
; Trans.,
semănătură
cu
plante
pipernicite
,
rare
);
răspieri,
vb. (a
dispărea
),
rar
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pierit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK