Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția plăcere definiție dex
plăcere
găsește rime pentru
plăcere
Cuvinte apropiate:
piacere
,
placare
,
placer
,
placere
,
plăcere
PLĂCÉRE,
plăceri
,
s.f.
1.
Acțiunea
de
a
plăcea
și
rezultatul
ei;
stare
afectivă
,
fundamentală
,
determinată
de
satisfacerea
unor
tendințe
, a unor
cerințe
vitale
;
sentiment
sau
senzație
de
mulțumire
, de
bucurie
,
provocate
de ceva care
satisface
gustul
sau
dorința
noastră
. ♢
Loc
. adv.
Cu plăcere
=
a)
cu
drag
,
bucuros
, din
toată
inima
;
b)
formulă
de
răspuns
la
mulțumirile
exprimate
de cineva
pentru
un
serviciu
.
Fără
plăcere
= în
silă
,
fără
voie
. ♢ Expr.
Fă
-mi
plăcerea
...
=
fii
bun
..., te
rog
...
2.
Distracție
,
petrecere
;
desfătare
,
agrement
.
3.
Dorință
,
voie
,
chef
,
gust
. ♢
Loc
. adv.
După
(sau
de) plăcere
= pe
plac
, după
voie
, după
gust
. – V.
plăcea
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia plăcere
PLĂCÉRE
s.
1.
hatâr
,
plac
,
poftă
.
(I-a
făcut
~.)
2.
v.
poftă
.
3.
v.
desfătare
.
4.
v.
distracție
.
5.
agrement
,
amuzament
,
divertisment
, (înv.)
zefchiu
.
(
Parc
de ~i.)
6.
v.
bucurie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia plăcere
Plăcere
≠
neplăcere
,
repulsie
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia plăcere
plăcére
s. f., g.-d.
art
.
plăcérii
;
pl.
plăcéri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia plăcere
PLĂCÉR//E ~i
f.
1)
Sentiment
de
bucurie
și de
mulțumire
trezit
de
senzații
sau
emoții
pozitive
(și care se
manifestă
, de
regulă
, cu
maximă
intensitate
în
procesul
împlinirii
unei
dorințe
);
mulțumire
. ♢
Cu ~
a)
bucuros
; cu
tragere
de
inimă
; b)
formulă
de
răspuns
la
mulțumirile
aduse
de cineva
pentru
un
serviciu
. 2)
Sentiment
de
satisfacere
a
gustului
;
chef
;
voie
;
plac
. ♢
După (
sau
de) ~
după
dorință
; pe
plac
. /v.
a
plăcea
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia plăcere
bun-plác
s. n.,
art
.
búnul
-
plac
,
g.-d.
art
.
búnului
-
plac
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia plăcere
PLĂCEÁ,
plac
,
vb. II. Intranz. și tranz. (Cu
subiectul
logic
în
dativ
)
1.
A
agrea
sau a fi
agreat
, a
simpatiza
sau a fi
simpatizat
. ♢ Expr.
Știi
că-mi
placi
?
sau
că mi-ai
plăcut
?
exprimă
mirarea
,
dezaprobarea
în
fața
unei
propuneri
, a unei
afirmații
etc. care nu-ți
convine
, cu care nu
ești
de
acord
etc.
Îmi
place
să
cred
că...
=
sper
să...
2.
A avea sau a
trezi
un
sentiment
de
admirație
, de plăcere, de
iubire
față
de o
persoană
de
sex
opus
, a-i fi
drag
, a
îndrăgi
.
3.
A avea un
sentiment
de
satisfacție
, de
mulțumire
, de
delectare
; a-i fi
agreabil
, a-i fi pe
plac
. ♦ A-i
conveni
. ♦ A
vrea
, a
dori
. – Lat.
placere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia plăcere
PLĂCEÁ
vb.
1.
v.
simpatiza
.
2.
v.
iubi
.
3.
v.
pofti
.
4.
v.
conveni
.
5.
a
iubi
.
(Îi ~ să
meargă
la
vânat
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia plăcere
A plăcea
≠ a
dezgusta
, a
displăcea
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia plăcere
plăceá
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
plac
, 2 sg.
placi
, 3 sg.
pláce
1 pl.
plăcém
, 2 pl.
plăcéți
, imperf. 3 sg.
plăceá
;
part
.
plăcút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia plăcere
A PLĂCEÁ plac 1.
intranz.
1) A
trezi
simpatie
sau
dragoste
; a fi pe
plac
; a fi
drag
. ♢
Știi
că-mi
placi
?
exprimă
peiorativ
dezacordul
cu
afirmația
sau
propunerea
cuiva. 2)
(
urmat
de un
verb
la
conjunctiv
sau la
infinitiv
)
A avea o
deosebită
satisfacție
.
Îmi
place
să
dansez
.
2.
tranz. (
persoane
de
sex
opus
)
A
trata
cu un
sentiment
de
afecțiune
puternică
(de
natură
erotică
); a
iubi
. /<lat.
placere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia plăcere
plăceá (plác, plăcút),
vb. – A-i
conveni
, a fi
bucuros
de, a fi pe
gustul
cuiva. – Mr.
plac
, plăcere.
Lat.
placēre
(Pușcariu 1329;
Candrea
-
Dens
., 1398; REW 6557), cf. it.
piacere
,
prov.,
port
.
plazer,
fr.
plaire
, sp.
placer
.
Observațiile
semantice
ale
lui E. Seidel,
BL,
IX, 24 nu
par
nimerite
.
Uz
general
(ALR, II, 246). – Der.
plăcere,
s.f. (
gust
drag
,
bucurie
);
neplăcut
,
adj. (
dezagreabil
);
neplăcere
,
s.f. (
dezgust
);
displăcea
,
vb. (a
dezgusta
, a
supăra
), după lat.
displicere
;
complăcea
,
vb. (a
dezgusta
, a
supăra
), după fr.
complaire
;
complezant
,
adj., din fr.
complaisant
;
complezență
,
s.f., din fr.
complaisance.
– Din
rom
.
trebuie
să
provină
sb.
plakijer
(
Candrea
,
Elemente
,
408).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia plăcere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK