pópă (pópi),
s.m. –
1. Preot. –
2. Rigă, la
jocurile de
cărți. –
3. Popicul mare. –
4. (Trans.)
Snop care desăvîrșește
stogul. –
5. (Bucov.)
Post. – Megl.
popă. Sl.
popŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, cf. bg., sb., cr., slov.,
ceh.,
pol.
pop. – Der.
popă, s.f. (înv.,
călugăr);
popesc, adj. (
sacerdotal);
popește, adv. (
preoțește);
popi, vb. (a se
face preot, a
intra în
biserică, a se
hirotonisi);
popici, s.m. (Olt.,
preot tînăr);
popie, s.f. (
preoție);
popime, s.f. (
preoțime);
popîrțac, s.m. (
popoiac;
par; stîrpitură);
popoiac, s.m. (
preot tînăr);
protopop, s.m. (
protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în
parte prin
intermediul sl.
protopopŭ;
protopopeasă, s.f. (
nevastă de
protopop);
protopopie, s.f. (
protoierie);
răspopi, vb. (a
părăsi preoția), cf. sb.
raspopiti;
răspopă, s.m. (
preot dat afară din sau care a
abandonat preoția).