definiția practic definiție dex

practic

găsește rime pentru practic
Cuvinte apropiate: practic, practica, practică

PRÁCTIC, -Ă,

practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia practic

PRÁCTIC

adj. 1. v. eficace. 2. comod, lesnicios. (O soluție ~.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit ~.) 4. pragmatic, utilitar, utilitarist. (O concepție ~.) 5. aplicat. (Învățământ ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practic

PRÁCTIC

adj. v. abil, bun, capabil, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, experimentat, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, meșter, practician, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practic

práctic

adj. m., pl. práctici; f. sg. práctică, pl. práctice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practic

PRÁCTI//C ~că

(~ci, ~ce) (în opoziție cu teoretic) 1) Care ține de practică; propriu practicii. Activitate ~că. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit într-un anumit scop; care poate fi folosit sau mânuit cu ușurință; comod. 3) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; priceput. Femeie ~că. /<fr. pratique, lat. practicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia practic

práctic (práctică),

adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s.f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s.m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s.m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia practic

PRÁCTIC, -Ă

adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia practic

PRÁCTIC, -Ă

I. adj. 1. referitor la practică. ♢ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ♢ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♢ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ♢ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia practic

A PRACTICA CUNILIȚIA

a ciufului veverița, a da limbi, a limba, a linge cireașa / chiseaua, a-i lua (cuiva) mustățile la tors, a-i mirosi crinul (unei femei), a paște, a pune botul, a pune botul la savarină, a pupa adânc, a sorbi ceașca, a trage o clanță / limbi.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia practic

A PRACTICA FELAȚIA

a avea vocea groasă, a cânta la flautul cu gușă / cu taragot, a fi guraliv(ă), a o lua în gură, a o lua la clarinet / la muie, a lua porcul la trântă, a o lua sus, a pupa înalt, a râde ca muta la înghețată, a sta la etaj, a o suge, a suge nasul la morți, a suge pixu’, a trage o clanță, a trece la ciocofon.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia practic

A PRACTICA PROSTITUȚIA

a bubui banana, a curvi, a și-o da contra cost, a face traseul / trotuarul, a ieși la maidan, a trage la calendar, a o ține pe caldarâm.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia practic

líberă práctică

adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practic

líberă práctică

adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practic

PRACTICÁ,

práctic, vb. I. Tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ♢ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaura într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia practic

PRACTICÁ

vb. 1. v. profesa. 2. v. cultiva. 3. v. juca. 4. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practic

PRACTICÁ

vb. v. aplica, folosi, întrebuința, utiliza.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practic

practicá

vb., ind. prez. 1 sg. práctic, 3 sg. și pl. práctică
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practic

A PRACTICÁ práctic

tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a profesa; a exercita. ~ ingineria. ~ sportul. ~ un mod de viață sănătos. 2) rar A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza; a uzita. /<fr. pratiquer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia practic

practicá

, practicále, s.f. (înv.) 1. proces-verbal. 2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizație de a face negoț.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia practic

PRACTICÁ

vb. I. tr. A pune în practică. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. práctic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia practic

PRACTICÁ

vb. tr. a pune în practică. ♢ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (după fr. pratiquer)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia practic
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar