Definitia prim definitie DEX Online, dictionar roman

PRIM¹,

primuri, s.n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia prim

PRIM², -Ă

, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ♢ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ♢ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbiala, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ♢ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ♢ Loc. adj. De prim(ui) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indica o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ♢ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care executa melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia prim

PRIM

s. (reg.) primblătură. (~ aplicat pe marginea bundiței.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia prim

PRIM

num., adj. 1. num. (înv. și reg.) protos. (E ~ul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia prim

Prim

≠ ultim

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia prim

prim

num. m., pl. primi; f. sg. prímă, g.-d. art. prímei, pl. príme

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia prim

prim

(garnitură de blană) s. n., pl. prímuri

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia prim

PRIM ~ă

(~i, ~e) și substantival (în opoziție cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în față (prin importanță sau valoare); care se află în frunte; fruntaș. ~a impresie. ~ul student. ♢ Număr ~ număr care se împarte numai la el însuși sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanță primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din față. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, atașat de cuvântul determinat prin liniuță) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia prim

prim (prímuri),

s.n. – Bordură, ceapraz, firet. – Var. primă „panglică”. Mag. prém (Cihac, II, 292). În Trans.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia prim

prim (primă),

adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuriv este neologism. – Der. primă, s.f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s.m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu. – Comp. primadonă, s.f., din it. primadonna; primogenitură, s.f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial. – Cf. primar, primăvară.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia prim