definiția public definiție dex

public

găsește rime pentru public
Cuvinte apropiate: public, publica, publică

PÚBLIC, -Ă,

publici, -ce, s.n. sg., adj. 1. S.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. ♢ Loc. adj. și adv. În public = (care are loc) în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. ♢ Marele public = Ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. 2. Adj. Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. ♢ Opinie publică = părere, judecată a colectivității; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. 3. Adj. Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. ♢ Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. Forță publică = poliție. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. Învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. – Din lat. publicus, fr. public.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia public

PÚBLIC

adj., s. 1. adj. v. general. 2. adj. (livr.) exoteric. (Doctrină ~.) 3. s. v. asistență. 4. s. sală. (~ul a izbucnit în aplauze.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

PÚBLIC

s. v. locuitori, populație.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

Public

≠ privat
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia public

públic

adj. m. (sil. -blic), pl. públici; f. sg. públică, pl. públice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia public

públic

s. n. (sil. -blic)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia public

PÚBLIC1

n. 1) Număr mare de persoane; lume; mulțime. 2) Totalitate a persoanelor care asistă la un spectacol sau la o conferință. ♢ Marele ~ masele largi ale populației. În ~ în văzul lumii; în fața unui număr mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia public

PÚBLI//C2 ~că

(~ci, ~ce) 1) Care ține de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivități omenești. Atitudine ~că. Manifestare ~că. ♢ Opinie ~că părere a colectivității. Viață ~că a) viața politică și administrativă dintr-un stat; b) activitatea unei persoane în raport cu funcțiile sociale pe care le exercită. 2) Care aparține întregii societăți. Bunuri ~ce. Învățământ ~. 3) Care este accesibil pentru toți membrii societății; pus la dispoziția tuturor; comun. Bibliotecă ~că. ♢ Grădină ~că parc. 4) Care aparține statului; de stat. 5) Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. Scrutin ~. Judecată ~că. /<lat. publicus, fr. public
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia public

públic (públică),

adj. – Obștesc, general. Fr. publique. – Der. publică, s.f. (republică), din lat. res publica, cf. pol. publika (Tiktin), sec. XVIII, înv.; publica (var. înv. publicarisi), vb., din lat. publicare, var. cu suf. ngr. -isi; publicui, vb. (înv., a publica); publicați(un)e, s.f., din fr. publication; publicist, s.m., din fr. publiciste; publicitate, s.f., din fr. publicité; republică, s.f., din fr. république; republican, adj., din fr. républicain.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia public

PÚBLIC, -Ă

adj. 1. (Op. privat) Care privește tot poporul, care aparține întregii națiuni. ♦ Care poate fi folosit de toată lumea. 2. Care se petrece, care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. ♦ Opinie publică = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia public

PÚBLIC, -Ă

I. adj. 1. care privește tot poporul, aparține întregii națiuni. ♢ care poate fi folosit de toată lumea. ♢ (despre persoane) care ocupă o funcție de stat. 2. care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; mulțime. 2. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință. (< lat. publicus, fr. public)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia public

FEMEIE PÚBLICĂ

s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

FEMEIE PÚBLICĂ

s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

MINISTER PÚBLIC

s. v. acuzator, procuror.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

MINISTER PÚBLIC

s. v. acuzator, procuror.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

PUBLICÁ,

públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia public

PUBLICÁ

vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. v. apărea.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

PUBLICÁ

vb. v. anunța, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încunoștința, înștiința, ponegri, vesti.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia public

publicá

vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. públic, 3 sg. și pl. públică
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia public

A PUBLICÁ públic

tranz. 1) (cărți, articole, știri, hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita. 2) (știri, noutăți etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunța în mod public; a răspândi; a divulga. /<lat. publicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia public

PUBLICÁ

vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia public

PUBLICÁ

vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ♢ a edita. (< lat. publicare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia public
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar