Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția publicului definiție dex
publicului
găsește rime pentru
publicului
Cuvinte apropiate:
publicălui
FEMEIE PÚBLICĂ
s. v.
cocotă
,
curvă
,
femeie
de
stradă
,
prostituată
,
târfă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia publicului
MINISTER PÚBLIC
s. v.
acuzator
,
procuror
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia publicului
PÚBLIC, -Ă,
publici
, -ce,
s.n. sg., adj.
1.
S.n. sg.
Colectivitate
mare
de
oameni
;
mulțime
,
lume
;
spec
.
totalitatea
persoanelor
care
asistă
la un
spectacol
, la o
conferință
etc. ♢
Loc
. adj. și adv.
În
public
= (care are
loc
) în
fața
unui
anumit
număr
de
persoane
, în
văzul
lumii
. ♢
Marele
public
=
Ansamblu
de
persoane
considerate
în
raport
cu
participarea
la un
eveniment
cultural
,
social
,
artistic
etc.
2.
Adj. Care
aparține
unei
colectivități
umane
sau
provine
de la o
asemenea
colectivitate
; care
privește
pe toți, la care
participă
toți. ♢
Opinie
publică
=
părere
,
judecată
a
colectivității
;
p. ext.
public
(
1
). ♦ Care are
loc
în
prezența
unui
mare
număr
de
oameni
.
3.
Adj. Al
statului
, de
stat
; care
privește
întregul
popor
;
pus
la
dispoziția
tuturor
. ♢
Viața
publică
=
viața
politică
-
administrativă
a unui
stat
;
activitatea
cuiva în
legătură
cu
funcțiile
de
stat
pe care
le
ocupă
.
Grădină
publică
=
parc
.
Drept
public
=
subîmpărțire
mai
veche
a
dreptului
, care se
ocupa
de
relațiile
persoanelor
cu
statul
.
Forță
publică
=
poliție
.
Datorie
publică
=
datorie
a
statului
,
rezultată
din
împrumuturi
interne
și
externe
.
Învățământ
public
sau
instrucție
,
școală
publică
=
învățământ
sau
școală
organizate
și
controlate
de
stat
. ♦ (
Despre
persoane
) Care
ocupă
o
funcție
în
stat
. – Din lat.
publicus,
fr.
public
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia publicului
PÚBLIC
adj., s.
1.
adj. v.
general
.
2.
adj. (livr.)
exoteric
.
(
Doctrină
~.)
3.
s. v.
asistență
.
4.
s.
sală
.
(~ul a
izbucnit
în
aplauze
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia publicului
PÚBLIC
s. v.
locuitori
,
populație
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia publicului
Public
≠
privat
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia publicului
públic
adj. m. (
sil
.
-blic
), pl.
públici
;
f. sg.
públică
, pl.
públice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia publicului
públic
s. n. (
sil
.
-blic
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia publicului
PÚBLIC
1
n.
1)
Număr
mare
de
persoane
;
lume
;
mulțime
. 2)
Totalitate
a
persoanelor
care
asistă
la un
spectacol
sau la o
conferință
.
♢
Marele
~
masele
largi
ale
populației
.
În ~
în
văzul
lumii
; în
fața
unui
număr
mare
de
oameni
. /<lat.
publicus,
fr.
public
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia publicului
PÚBLI//C
2
~că
(
~ci
,
~ce
) 1) Care ține de o
colectivitate
de
oameni
;
propriu
unei
colectivități
omenești
.
Atitudine
~că
.
Manifestare
~că
. ♢
Opinie
~că
părere
a
colectivității
.
Viață
~că
a)
viața
politică
și
administrativă
dintr-un
stat
; b)
activitatea
unei
persoane
în
raport
cu
funcțiile
sociale
pe care
le
exercită
. 2) Care
aparține
întregii
societăți
.
Bunuri
~ce
.
Învățământ
~
. 3) Care este
accesibil
pentru
toți
membrii
societății
;
pus
la
dispoziția
tuturor
;
comun
.
Bibliotecă
~că
. ♢
Grădină
~că
parc
. 4) Care
aparține
statului
; de
stat
. 5) Care are
loc
în
prezența
unui
mare
număr
de
oameni
.
Scrutin
~
.
Judecată
~că
. /<lat.
publicus,
fr.
public
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia publicului
públic (públică),
adj. –
Obștesc
,
general
. Fr.
publique.
– Der.
publică
, s.f. (
republică
), din lat.
res
publica
, cf.
pol
.
publika
(Tiktin),
sec
. XVIII, înv.;
publica
(var. înv.
publicarisi
), vb., din lat.
publicare
, var. cu suf. ngr. -
isi
;
publicui
,
vb. (înv., a
publica
);
publicați
(un)e
, s.f., din fr.
publication
;
publicist
,
s.m., din fr.
publiciste
;
publicitate
,
s.f., din fr.
publicité
;
republică
,
s.f., din fr.
république
;
republican
,
adj., din fr.
républicain.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia publicului
PÚBLIC, -Ă
adj.
1.
(
Op
.
privat
) Care
privește
tot
poporul
, care
aparține
întregii
națiuni
. ♦ Care
poate
fi
folosit
de
toată
lumea
.
2.
Care se
petrece
, care are
loc
în
fața
unei
adunări
de
oameni
.
3.
Care
vine
de la
colectivitate
, la care
participă
întreaga
colectivitate
. ♦
Opinie
publică
= v.
opinie
. //
s.n.
1.
Colectivitate
mare
de
oameni
;
mulțime
,
lume
.
2.
Totalitatea
persoanelor
care
asistă
la un
spectacol
, la o
conferință
etc. [Cf. fr.
public
, it.
pubblico
, lat.
publicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia publicului
PÚBLIC, -Ă
I.
adj.
1. care
privește
tot
poporul
,
aparține
întregii
națiuni
. ♢ care
poate
fi
folosit
de
toată
lumea
. ♢ (
despre
persoane
) care
ocupă
o
funcție
de
stat
. 2. care are
loc
în
fața
unei
adunări
de
oameni
. 3. care
vine
de la
colectivitate
, la care
participă
întreaga
colectivitate
. II. s. n. 1.
colectivitate
mare
de
oameni
;
mulțime
. 2.
totalitatea
persoanelor
care
asistă
la un
spectacol
, la o
conferință
. (< lat.
publicus
, fr.
public
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia publicului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK