definiția regula definiție dex

regula

găsește rime pentru regula
Cuvinte apropiate: pegulă, răgulă, recula, refula, regala, regală, regla, regula, regular, regulat, regulă, regulă

REGULÁ,

regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia regula

REGULÁ

vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

REGULÁ

vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

regulá

vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. și pl. reguleáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia regula

A REGUL//Á ~éz

tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia regula

REGULÁ

vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia regula

HEXAEDRU REGULÁT

s. v. cub.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

RÉGULĂ,

reguli, s.f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ♢ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia regula

RÉGULĂ

s. v. ciclu, menstruație, operație, period.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

RÉGULĂ

s. v. ciclu, menstruație, operație, period.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

RÉGULĂ

s. 1. v. uzanță. 2. v. canon. 3. v. indicație. 4. normă, precept, principiu, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.) 5. v. ceremonial. 6. v. precept. 7. v. disciplină. 8. v. ordine. 9. v. rân-duială.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

RÉGULĂ

s. 1. v. uzanță. 2. v. canon. 3. v. indicație. 4. normă, precept, principiu, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.) 5. v. ceremonial. 6. v. precept. 7. v. disciplină. 8. v. ordine. 9. v. rân-duială.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia regula

Regulă

≠ debandadă, dezordine
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia regula

Regulă

≠ debandadă, dezordine
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia regula

régulă

s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia regula

RÉGUL//Ă ~i

f. 1) Normă potrivit căreia se desfășoară o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ♢ ~ de trei (simplă și compusă) metodă pentru determinarea celei de-a patra mărimi date. 3) Principiu călăuzitor; linie de conduită. ~ de politețe. ♢ De ~ în mod obișnuit; de obicei. 4) Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe. ♢ A face ~ a face ordine. În (bună) ~ așa cum trebuie; în ordine. În toată ~a în conformitate cu legea; în deplină ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia regula

régulă (regule),

s.f. – Normă. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui riglă, s.f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s.n. (normă; Arg., copulație); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a îmbunătăți, a pedepsi); regulator, s.m. din fr. régulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fără nici o regulă). Răgulă, s.f. (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înțeles de el ca „ordin”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia regula

régulă (regule),

s.f. – Normă. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui riglă, s.f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s.n. (normă; Arg., copulație); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a îmbunătăți, a pedepsi); regulator, s.m. din fr. régulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fără nici o regulă). Răgulă, s.f. (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înțeles de el ca „ordin”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia regula

RÉGULĂ

s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia regula

RÉGULĂ

s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia regula

RÉGULĂ

s. f. 1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. o de ~ = în mod obișnuit. 2. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei. 3. rânduială, ordine, regularitate. (< lat. regula, după fr. règle)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia regula

RÉGULĂ

s. f. 1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. o de ~ = în mod obișnuit. 2. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei. 3. rânduială, ordine, regularitate. (< lat. regula, după fr. règle)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia regula
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar