definiția renastere definiție dex

renastere

găsește rime pentru renastere
Cuvinte apropiate: renaștere

RENÁȘTE

, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re1- + naște (după fr. renaître).

RENÁȘTE

vb. (fig.) a învia. (Natura ~.)

renáște

vb. naște

A RENÁȘTE renásc

intranz. A se naște din nou; a reînvia. Natura renaște. /re- + a naște

RENÁȘTE

vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i. renásc. / după fr. renaître].

RENÁȘTE

vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ♢ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr. renaître)

RENÁȘTERE

, renașteri, s.f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște.

renáștere

s. f. naștere

RENÁȘTER//E ~i

f. 1) v. A RENAȘTE. 2) (în Europa occidentală și centrală din sec. XIV-XVI) Mișcare social-politică și culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului și caracterizată prin promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, prin înflorirea științelor și artelor și prin interes sporit pentru cultura antică. 3) Epocă istorică care include această perioadă de timp. [G.-D. renașterii] /v. a renaște

RENÁȘTERE

s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].

RENÁȘTERE

s. f. 1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după fr. Renaissance)

RENAȘTERE TIMPURÍE

s. (IST., ARTE) v. quattro-cento.

RENAȘTERE TIMPURÍE

s. (IST., ARTE) v. quattro-cento.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar