Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția rudele definiție dex
rudele
găsește rime pentru
rudele
RÚDĂ
1
,
rude
,
s.f.
1.
Persoană
care
face
parte
din
aceeași
familie
cu alte
persoane
,
unite
între
ele
prin
legături
de
sânge
sau prin
alianță
;
rudenie
(
2
),
rubedenie
. ♢ Expr.
A avea
rude
la Ierusalim
= a avea
persoane
influente
care îți
acordă
protecție
; a avea
proptele
.
Pe
rudă
(și) pe
sâmânță
=
a)
pe toți,
fără
excepție
, până la
unul
;
b)
peste
tot. ♦
Familie
,
neam
,
viță
.
2.
(Pop.)
Soi
,
sămânță
de
animale
sau de
plante
. ♢
Loc
. adj.
De
rudă
= de
prăsilă
, de
reproducție
.
Berbec
de
rudă
.
– Din bg.
roda
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rudele
RÚDĂ
2
,
rude
,
s.f. (
Reg
.)
1.
Prăjină
,
par
,
drug
.
2.
Oiște
,
proțap
. – Din magh.
rud,
scr.
ruda
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rudele
RÚDĂ
s.
neam
,
rubedenie
,
rudenie
, (înv. și
reg
.)
nemotenie
, (
reg
.)
nat
,
nemenie
,
nemet
,
nemușug
, (Mold.)
cimotie
.
(Are
câteva
~
foarte
apropiate
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rudele
RÚDĂ
s. v.
băț
,
categorie
,
clasă
,
coadă
,
culme
,
drug
,
familie
,
fel
,
gen
,
generație
,
minereu
,
neam
,
nuia
,
oiște
,
par
,
popor
,
populație
,
prăjină
,
proțap
,
seminție
,
soi
,
specie
,
speță
,
tip
,
vargă
,
varietate
,
viță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rudele
rúdă
(
persoană
,
obiect
) s. f., g.-d.
art
.
rúdei
;
pl.
rúde
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rudele
RÚD//Ă ~e
f.
Fiecare
dintre
persoanele
care se
află
în
legături
de
rudenie
,
privite
în
raport
una
față
de alta;
neam
. ♢
(A avea) ~e la Ierusalim
a fi în
relații
bune
cu
persoane
care
pot
face
protecție
; a avea
proptele
. [G.-D.
rudei
] /< bulg.
roda
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rudele
rúdă (rúde),
s.f. –
1.
Viță
,
rasă
. –
2.
Națiune
,
popor
. –
3.
Familie
,
casă
. –
4.
Rubedenie
,
neam
. Sl.
rodŭ
, bg.
roda
, cf.
rod
(Cihac, II, 316; Șeineanu,
Semasiol.,
195;
Candrea
),
dar
rezultatul
o
›
u
este
greu
de
explicat
. Din această
cauză
, Tiktin a
preferat
să
pornească
de la sl.
ruda
„
minereu
”, care pare
greu
de
admis
semantic
.
Poate
roadă
, care
convine
cu
privire
la
sens
, s-a
contaminat
cu
rudă
„
par
”,
dacă
acest cuvînt
înseamnă
uneori
„
ramură
”,
fiindcă
ideea
de „
ramură
” e
legată
strîns de
cea
de „
familie
”.
Oricum
, der. lui
rudă
pornind
de la
rod
este
evidentă
, mai
ales
în der. ca
rudaci, rudățea.
Der.
rudi
(var.
înrudi
), vb. (a
deveni
rudă
);
rudenie
(var.
rubedenie
), s.f. (
rudă
,
înrudire
;
relație
strînsă,
membru
de
familie
), a
cărui
der. pare să fi
suferit
influența
sb.
rodbina
„
rudă
” (Scriban);
rudaci,
adj. (
berbec
de
prăsilă
);
rudățea,
adj. (
oaie
de
prăsilă
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia rudele
rúdă (rúde),
s.f. –
1.
(Mold., Trans.)
Par
,
prăjină
,
prepeleac
. –
2.
Oiște
,
proțap
. Sb.
ruda
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
43; Tiktin; Rosetti, II, 82).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia rudele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK