Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția silvaticus definiție dex
silvaticus
găsește rime pentru
silvaticus
Cuvinte apropiate:
silvaticum
,
silvaticus
PIPIRÍG,
pipirigi
,
s.m.
Nume
dat
mai
multor
plante
erbacee
care
cresc
pe
malul
apelor
sau prin
locuri
umede
și mlăștinoase:
a)
plantă
cu
tulpina
înaltă
,
cilindrică
, de
culoare
verde
și cu
flori
brune
-
roșcate
,
îngrămădite
în
spice
la
vârful
tulpinii
(
Schoenoplectus
lacustris
);
b)
plantă
cu
tulpina
formată
din
trei
muchii
, cu
frunze
late
, cu
flori
verzi
închis
(
Scirpus
silvaticus);
c)
plantă
cu
tulpina
aspră
și
rigidă
, de
culoare
cenușie
-
verzuie
sau
albăstruie
,
terminată
cu un
spic
care are la
capăt
un
vârf
ascuțit
(
Equisetum
hiemale
);
d)
plantă
erbacee
perenă
cu
tulpina
triunghiulară
,
plină
pe
dinăuntru
, cu
frunze
liniare
cu
nervuri
paralele
și cu
inflorescențele
compuse
din 1-4
globușoare
(
Holoschoenus
vulgaris
).
–
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia silvaticus
PIPIRÍG
s.
(
BOT
.)
1.
(
Bolbochoenus
maritimus
)
(
reg
.)
rogoz
.
2.
(
Holoschoenus
vulgaris
)
(
reg
.)
papură
.
3.
(
Scirpus
silvaticus)
țipirig
.
4.
(
Schoenoplectus
lacustris
)
rogoz
, (
reg
.)
păpurică
,
țiperig
,
papură
-
rotundă
.
5.
(
Equisetum
hiemale
)
(
reg
.)
coadă
, capu-
câmpului
,
iarbă
-de-
cositor
.
6.
v.
stuf
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia silvaticus
PIPIRÍG
s. v.
chircitură
,
pipiriguț
,
rugină
,
sfrijitură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia silvaticus
pipiríg
s. m., pl.
pipirígi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia silvaticus
PIPIRÍ//G ~gi
m.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
înaltă
netedă
,
având
frunze
lungi
țepoase
și
flori
mici
brune
dispuse
în
inflorescență
la
vârf
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia silvaticus
ȚIPIRÍG
1
s.m. (
Bot
.;
regional
)
Pipirig
. – Cf.
pipirig
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia silvaticus
ȚIPIRÍG
2
s.n.
Clorură
de
amoniu
(
folosită
la
cositorirea
aramei
, în
soluția
unor
pile
electrice
și în
diferite
reacții
chimice
). – Cf. scr.
caparika
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia silvaticus
ȚIPIRÍG
s.
(
BOT
.)
1.
(
Scirpus
silvaticus)
pipirig
.
2.
(
Scirpus
holoschoenus
)
(
reg
.)
rogoz
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia silvaticus
ȚIPIRÍG
s. v.
clorură
de
amoniu
,
rugină
,
salmiac
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia silvaticus
țipiríg
(
bot
.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia silvaticus
țipiríg
(
chim
.) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia silvaticus
ȚIPIRÍG
1
n. pop.
Substanță
albă
,
cristalizată
,
solubilă
în
apă
,
întrebuințată
, mai
ales
, la
lipirea
metalelor
;
clorură
de
amoniu
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia silvaticus
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK