Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția soarelui definiție dex
soarelui
găsește rime pentru
soarelui
a lăsa
(
pe cineva
)
cu
ochii
-n
soare
expr.
1.
a
face
(
pe cineva
) să
aștepte
mult
și
fără
rost
.
2.
a
retrage
(
cuiva
)
sprijinul
, a
refuza
(
cuiva
) un
ajutor
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia soarelui
BIBAN-SOÁRE
s. v.
pește
-
auriu
,
pește
-
curcubeu
,
pește
-
soare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
floárea-soárelui
s. f., g.-d.
art
.
flórii
-soárelui;
pl.
art
.
flórile
-soárelui
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soarelui
floarea-soarelui
s.f. sg. (
er
.)
1.
vulvă
;
vagin
.
2.
sexul
femeii
nimfomane
sau
infidele
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia soarelui
FLOAREASOARELUIDECÂMP
s. v.
aglică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
RUJA-SOÁRELUI
s. v.
floarea
-soarelui.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
rujá-soárelui
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soarelui
SOÁRE,
(
2
)
sori
,
s.m.
1.
Corp
ceresc
principal
al
sistemului
nostru
planetar
,
incandescent
și
luminos
, în
jurul
căruia
gravitează
și se
învârtesc
pământul
și
celelalte
planete
ale
sistemului
. ♢
Loc
. adv.
Sub
(sau
pe sub
)
soare
= pe
pământ
, în
lume
. ♢ Expr. (Fam.)
(A fi)
soare
cu
dinți
= (a fi)
frig
pe
vreme
senină
.
(A fi)
rupt
din
soare
= (a fi)
foarte
frumos
, de o
deosebită
frumusețe
. (În
basme
)
La
soare
te
poți
uita
,
dar
la
dânsa
(sau
la
dânsul
)
ba
, se
spune
spre
a
arăta
că cineva este de o
frumusețe
excepțională
.
A se
uita
(la cineva)
ca la
soare
= a
privi
(pe cineva) cu
multă
dragoste
, a
iubi
foarte
mult
(pe cineva).
A i se pune
(cuiva)
soarele
drept
inimă
= a i se
face
foame
. ♢ Compuse: (pop.)
soare
-
răsare
=
răsărit
,
est
,
orient
;
p. ext.
vremea
când
răsare
soarele
;
soare
-
apune
(sau
-
scapătă
) =
apus
,
vest
,
occident
;
p. ext.
vremea
când
apune
soarele
. ♦
Lumină
(și
căldură
) care
vine
de la
soare
(
1
). ♢
Loc
. adv.
Cu
soare
= cât mai e
ziuă
, cât mai e
lumină
.
2.
Nume
dat
aștrilor
care, ca și
soarele
(
1
), au
lumină
proprie
.
3.
Fig.
Fericire
,
bucurie
;
bună
-
stare
. – Lat.
sol
, -
lis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia soarelui
SOÁRE
s. v.
regină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
soáre
s. m., (
aștri
cu
lumină
proprie
) pl.
sori
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soarelui
SOÁRE sori
m.
1)
astr.
Astru
central
,
incandescent
și
luminos
, în
jurul
căruia
se
rotește
Pământul
și
celelalte
planete
ale
sistemului
nostru
planetar
.
♢ ~-
apune
apus
;
vest
;
asfințit
.
~-
răsare
răsărit
;
est
.
Sub (
sau
pe sub) ~
pe
pământ
; pe
lume
.
~ în
cruce
amiază
.
A se
uita
la cineva ca la ~
a se
uita
cu
admirație
la cineva.
A
sta
cu
burta
la ~
a nu
face
nimic
; a se
lenevi
; a
trândăvi
.
A i se pune cuiva ~
le
drept
inimă
a i se
face
cuiva
foame
.
A
făgădui
câte
în
lună
și în ~ (
sau
în
stele
)
a
făgădui
lucruri
irealizabile
.
A
dori
câte
în
lună
și în ~ (
sau
în
stele
)
a
dori
prea
multe
.
A
căuta
(sau
a
găsi
)
pete
-n ~
a
căuta
neajunsuri
oriunde
și cu tot
dinadinsul
. 2)
Lumină
și
căldură
care
vine
de la acest
corp
ceresc
.
Zi
cu ~. 3)
fig.
Ceea ce
reprezintă
un
izvor
de
fericire
, de
bucurie
. /<lat.
sol
, ~
is
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia soarelui
soáre (-óri),
s.m. –
Corpul
ceresc
principal
al
planetei
noastre
. – Mr.
soare
,
megl.
soari,
istr.
sǫre
. Lat.
sōlem
(Pușcariu 1601; REW 8059), cf. vegl.
saul,
it.
sole
,
v. prov., cat., sp.,
port
.
sol
.
– Comp.
soare
-
apune
,
s.n. (
occident
,
vest
);
soare
-
răsare
,
s.n. (
răsărit
);
soare
-
scapătă
,
s.n. (
apus
);
soaresec
(var.
soare
’n
cap
), s.n. (
insolație
);
soarea
-soarelui,
s.f. (
plantă
, Helianthus annuus),
deformație
de la
florea-soarelui
,
contaminată
cu
sora
-soarelui
. Der.
sorean
,
s.m. (
obleț
, Alburnus
lucidus
);
soreață
, s.f. (
obleț
);
sori
,
vb. (a
încălzi
, a
expune
la
soare
);
asori
,
vb. refl. (
Maram
., a se
expune
la
soare
), dintr-o
expresie
adv.
a
soare
(
DAR
);
însorit
,
adj. (cu
soare
,
luminos
);
sorin
,
adj. (
însorit
);
solar
,
adj., din fr.
solaire.
Din
rom
.
soare
-
apune
provin
în ngr. σουρουπώνει, σουρούπωσε „
soarele
apune
” (Meyer,
Neugr.
St
.,
II, 78), σουρουπώνω „a-l
prinde
noaptea
”, σουρούπωμα „
crepuscul
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia soarelui
SOARE-APÚNE
s. v.
apus
,
asfințit
,
vest
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
soáre-apúne
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soarelui
SOAREA-SOÁRELUI
s. v.
floarea
-soarelui.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
SOARE-RĂSÁRE
s. v.
est
,
orient
,
răsărit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
soáre-răsáre
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soarelui
SORA-SOÁRELUI
s. v.
floarea
-soarelui.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia soarelui
sóra-soárelui
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia soarelui
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK