suferí (-r, ít),
vb. –
1. A
suporta, a
pătimi. –
2. A
tolera, a
admite, a
susține. –
3. A
experimenta. Lat.
sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it.
soffrire, prov.
soffrir, fr.
souffrir, cat., sp.
sufrir, port.
soffrer. – Der.
suferind, adj. (care suferă), după fr.
souffrant;
suferință, s.f., după fr.
souffrance;
suferitor, adj. (care suferă,
tolerant);
nesuferit, adj. (
intolerant). – Din
rom.
provine bg. din Trans.
ssuferi (Miklosich,
Bulg., 136).