suí (-i, -ít),
vb. –
1. A
urca, a
escalada. –
2. A
ridica a
înălța. –
3. (Refl.) A se
ridica, a se
urca, a se
instala într-un
loc mai
ridicat. – Megl.
sui(ri.) Lat.
sŭbĭre (Cipariu,
Gram., 368; Cihac, I, 270; Pușcariu 1687;
Candrea-
Dens., 811; REW 8364), cf. sp.
subir. – Der.
suiș, s.n. (
urcare,
coastă);
suit, s.n. (
urcuș,
acțiunea de a
sui);
suitor, adj. (
ascendent).