definiția terminatii definiție dex

terminatii

găsește rime pentru terminatii
Cuvinte apropiate: terminativ

TERMINÁT1

s.n. Terminare (1). – V. termina.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia terminatii

TERMINÁT2, -Ă,

terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia terminatii

TERMINÁT

adj. 1. v. isprăvit. 2. v. finit.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia terminatii

TERMINÁT

s. v. terminare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia terminatii

Terminat

≠ nesfârșit, neterminat
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia terminatii

terminát

adj. m., pl. termináți; f. sg. terminátă, pl. termináte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia terminatii

terminát

s. n. (pl. termináte în loc. pe ~)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia terminatii

TERMINÁȚIE,

terminații, s.f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia terminatii

TERMINÁȚIE

s. v. desinență.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia terminatii

termináție

s. f. (sil. -ți-e), art. termináția (sil. -ți-a), g.-d. art. termináției; pl. termináții, art. termináțiile (sil. -ți-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia terminatii

TERMINÁȚI//E ~i

f. 1) Parte terminală; extremitate. ~ nervoasă. 2) lingv. Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; desinență. [G.-D. terminației] /<lat. terminatio
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia terminatii

TERMINÁȚIE

s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia terminatii

TERMINÁȚIE

s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♢ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia terminatii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar