Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tragere definiție dex
tragere
găsește rime pentru
tragere
Cuvinte apropiate:
atragere
,
ragere
,
tragere
TRÁGERE,
trageri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
trage
și
rezultatul
ei.
1.
(Pop.)
Atracție
,
îndemn
,
înclinare
. ♢ Expr.
Tragere de
inimă
=
zel
,
râvnă
,
ardoare
.
2.
Scoatere
,
extragere
. ♢
Tragere la
sorți
=
hotărâre
prin
sorți
a unei
împărțeli
, a unui
câștig
;
participare
ca
parte
interesată
la o
alegere
prin
sorți
.
3.
Prelucrare
a unui
material
ductil
prin
întindere
și
subțiere
, prin care se
obțin
bare
,
țevi
,
sârmă
etc.
4.
Descărcare
a unei
arme
(în
cadrul
procesului
de
instruire
militară
);
împușcare
;
tir
. ♢
Tragere la
țintă
=
atingere
a unei
ținte
cu un
proiectil
.
Unghi
de tragere
=
unghi
pe care
îl
formează
axa
țevii
unei
arme
de
foc
cu
proiecția
ei pe
suprafața
orizontală
a
terenului
,
când
obiectivul
asupra
căruia
se
trage
este în
același
plan
orizontal
cu
gura
țevii
. – V.
trage
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tragere
TRÁGERE
s.
1.
v.
întindere
.
2.
v.
trefilare
.
3.
v.
smulgere
.
4.
v.
sunare
.
5.
v.
încuiere
.
6.
v.
dezbrăcare
.
7.
v.
descălțare
.
8.
v.
suflare
.
9.
v.
fricționare
.
10.
v.
masare
.
11.
v.
aruncare
.
12.
v.
descărcare
.
13.
v.
publicare
.
14.
v.
trasare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tragere
TRÁGERE
s. v.
aplecare
,
aplicație
,
aptitudine
,
atracție
,
chemare
,
dar
,
extragere
,
har
,
înclinare
,
înclinație
,
înzestrare
,
pornire
,
predilecție
,
predispoziție
,
preferință
,
scoatere
,
talent
,
vocație
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tragere
trágere
s. f., g.-d.
art
.
trágerii
;
pl.
trágeri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tragere
TRÁGER//E ~i
f.
1)
v.
A
TRAGE
și
A SE
TRAGE
.
♢
(Cu) ~ de
inimă
(cu)
râvnă
; (cu)
stăruință
.
~ la
sorți
rezolvare
a unei
chestiuni
prin
sorți
. 2)
Exercițiu
realizat
cu
armele
de
foc
(în
cadrul
instruirii
militare
). ♢
~ la
țintă
lansare
a unui
proiectil
într-un
punct
luat
ca
țintă
. /v.
a
trage
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tragere
a fi în tragere
expr. (intl.)
a fi
bine
dispus
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tragere
TRÁGE,
trag
,
vb. III.
I.
1.
Tranz. A
face
efortul
de a
mișca
, de a
deplasa
ceva, apucându-l
pentru
a-l da la o
parte
sau
pentru
a-l
îndrepta
spre
un
anumit
punct
. ♢ Expr.
A
trage
(pe cineva)
de
mânecă
=
a)
a-i
face
(cuiva) un
semn
, a-i
atrage
atenția
spre
un
anumit
lucru
;
b)
a
îmbia
, a
îndemna
.
A fi
tras
de
păr
= a fi
relatat
în
mod
exagerat
,
forțat
,
tendențios
.
A
trage
(pe cineva)
la
(sau
în
)
judecată
= a
cita
pe cineva în
fața
justiției
.
A
trage
pe
sfoară
= a
păcăli
.
A
trage
pe
roată
= a
supune
torturii
cu
ajutorul
roții
de
tortură
.
A
trage
la
răspundere
= a
cere
cuiva să
dea
socoteală
de
faptele
sale
, a
face
răspunzător
.
A
trage
la
fund
(pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o
situație
grea
; a
antrena
(pe cineva) cu
sine
într-o
afacere
, într-o
întreprindere
dezavantajoasă
,
sortită
eșecului
. ♦ (Cu
complementul
„
clopotul
”) A
face
să
sune
(prin
deplasare
într-o
parte
și în alta). ♦ A
întinde
, a
încorda
un
fir
, o
sfoară
(
smucind
). ♢ Expr.
A
trage
sforile
= a
conduce
în
ascuns
, din
culise
(o
acțiune
reprobabilă
); a
unelti
. ♦ Fig. (Înv.) A
îndemna
; a
atrage
(
asupra
sa).
2.
Tranz. A
duce
, a
târî
după
sine
. ♢ Expr.
A
trage
targa
pe
uscat
= a
trăi
în
lipsuri
, în
sărăcie
; a o
scoate
greu
la
capăt
.
A
trage
un
picior
sau
a
trage
piciorul
= a
șchiopăta
. ♦ (
Despre
animale
de
tracțiune
) a
face
ca un
vehicul
să se
deplaseze
(ducându-l după
sine
).
3.
Tranz. A pune (sau a
scoate
) (de) pe
sine
un
obiect
de
îmbrăcăminte
sau de
încălțăminte
; a
înfunda
pe
cap
o
bonetă
, o
căciulă
; a
duce
un
accesoriu
de
îmbrăcăminte
înspre
o
parte
a
corpului
(
spre
a o
acoperi
); a
aranja
, a
potrivi
.
4.
Intranz. (Pop.) A avea
greutatea
de..., a
cântări
, a
atârna
.
5.
Tranz. A
înfige
(într-un
corp
ascuțit
).
6.
Tranz. A
îndrepta
și a
opri
un
vehicul
, o
ambarcație
la
locul
de
îmbarcare
sau de
coborâre
.
7.
Intranz. A se
opri
undeva
spre
a fi
găzduit
; a se
instala
undeva
pentru
un
timp
limitat
.
8.
Refl. și intranz. (
Reg
. și fam.;
urmat
de
determinări
locale
introduse
prin prep. „la”) A se
duce
(
mânat
de o
dorință
), a se
îndrepta
spre
o
țintă
. ♦ Intranz. Fig. A
tinde
spre
..., a se
simți
atras
către
... ♦ Intranz. A
prevesti
o
anumită
stare
.
Trage
a
rău
.
9.
Refl. (Pop.) A se da la o
parte
, a se
feri
din
cale
; a se
retrage
. ♢ Expr. (Tranz.)
A-și
trage
mâna
de
deasupra
cuiva
= a
înceta
să mai
ocrotească
pe cineva.
10.
Tranz. Fig. A
îndura
, a
suporta
, a
pătimi
. ♢ Expr.
A
trage
o
spaimă
= a se
speria
foarte
tare
. ♦ A
suporta
consecințele
unui
fapt
reprobabil
; a
ispăși
.
II.
1.
Tranz. A
lua
, a
scoate
; a
smulge
; a
extrage
. ♢
Loc
. vb.
A
trage
un
profit
= a
profita
.
A
trage
învățăminte
din
(sau
de pe
urma
)... = a
învăța
(dintr-o
experiență
). ♢ Expr.
A
trage
foloase
din
(sau
de pe
urma
)... = a avea, a
obține
un
avantaj
de pe
urma
...
2.
Intranz. Fig (în expr.)
A
trage
cu
urechea
= a-și
încorda
auzul
pentru
a
prinde
zgomote
ușoare
,
vorbe
șoptite
; a
asculta
pe
furiș
.
A
trage
cu
ochiul
(sau
cu
coada
ochiului
) = a se
uita
pe
furiș
,
pentru
a nu fi
observat
.
3.
Tranz. A
inspira
; a
respira
; a
inhala
. ♢ Expr.
A-și
trage
sufletul
(sau
răsuflarea
) = a
respira
greu
din
cauza
oboselii
,
bătrâneții
etc.; a se
odihni
după un
efort
greu
. (Intranz.)
A
trage
să
moară
= a fi în
agonie
, a-și
trăi
ultimele
clipe
. ♦ A
fuma
, a
priza
.
4.
Intranz. (
Despre
sobe
) A avea
tiraj
bun
.
5.
Tranz. A
sorbi
, a
înghiți
, a
bea
. ♢ Expr. (Absol.)
A
trage
la
măsea
(sau
la
mustață
) = a fi
bețiv
.
III.
Tranz. A
trasa
, a
marca
, a
desena
o
linie
, un
contur
. ♢ Expr.
(A fi)
tras
cu
sfoara
= (a fi)
drept
,
aliniat
. (Intranz.)
A
trage
(
peste
ceva)
cu
condeiul
(sau
cu
buretele
) = a
șterge
; a
anula
; a
face
uitat
, a
uita
.
IV
.
1.
Tranz. (În
diverse
procese
de
muncă
sau în
acțiuni
care
presupun
un
efort
fizic
; cu
sensul
reieșind
din
determinări
)
A
trage
la
rindea
= a
rindelui
.
A
trage
(o
țesătură
)
la
piuă
= a
supune
o
țesătură
unei
operații
mecanice
la
piuă
,
pentru
a o
face
mai
deasă
.
A
trage
la
tipar
= a
tipări
.
A
trage
la
șapirograf
= a
șapirografia
.
A
trage
pe
piatră
(sau
pe
amnar
, pe
curea
) = a
ascuți
.
A
trage
pe
calapod
= a
întinde
pe
calapod
. (Intranz.)
A
trage
cu
acul
= a
coase
, a
broda
.
A
trage
cu
coasa
= a
cosi
.
A
trage
la
rame
(sau
la, din
lopată
) = a
vâsli
. ♦ A
trece
prin...
Trage
firele
prin
spată
. ♢ Expr.
A
trage
banul
(sau
gologanul
)
prin
barbă
= a
freca
de
barbă
un
ban
câștigat
(în
credința
superstițioasă
că acest
gest
atrage
un
câștig
ulterior
bun
).
Tras
(ca) prin
inel
,
se
spune
despre
o
persoană
cu
trupul
subțire
,
mlădios
. ♦ A
întinde
și a
subția
un
material
ductil
, trecându-l printr-o
filieră
. ♦ Refl. (În expr.)
A se
trage
la
față
(sau
la
obraji
, la
chip
) = a
slăbi
, a avea
figura
obosită
,
palidă
.
2.
Tranz. (Fam.) A
face
ceva cu
plăcere
, cu
multă
energie
, cu
pasiune
. ♢ Expr.
A
trage
un (
pui
de)
somn
sau
a
trage
la
soamne
(ori
la
aghioase
) = a
dormi
adânc
.
3.
Tranz. A da
una
sau mai
multe
lovituri
; a
bate
, a
plesni
.
4.
Intranz. A
descărca
o
armă
spre
țintă
, a
face
ca
proiectilul
,
săgeata
etc. să
pornească
spre
țintă
.
5.
Tranz. A
freca
o
anumită
regiune
a
corpului
în
scopuri
terapeutice
; a
masa
. ♦ A
fricționa
.
V. 1.
Intranz. (
Despre
vânt
) A
bate
, a
sufla
.
2.
Tranz. (
Adesea
impers., subînțelegându-se ca
subiect
aerul
rece
,
curentul
etc.) A
învălui
pe cineva, provocându-i o
senzație
neplăcută
de
răcoare
(
urmată
adesea
de
îmbolnăvire
).
VI
.
Refl.
1.
A
descinde
din..., a fi din
neamul
... ♦ A fi
originar
din...
2.
A
proveni
; a fi
provocat
(de...). [Perf. s.
trăsei
,
part
.
tras
] – Lat.
*tragere
(=
trahere
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tragere
TRÁGE
vb.
1.
v.
târî
.
2.
v.
întinde
.
3.
a
înfige
. (~
în
țeapă
.)
4.
v.
smulge
.
5.
v.
suna
.
6.
a
coborî
, a
lăsa
.
(A ~
perdelele
.)
7.
v.
încuia
.
8.
v.
feri
.
9.
v.
sufleca
.
10.
v.
dezbrăca
.
11.
v.
îmbrăca
.
12.
v.
descălța
.
13.
v.
încălța
.
14.
v.
îndesa
.
15.
v.
absorbi
.
16.
v.
inspira
.
17.
v.
inhala
.
18.
v.
priza
.
19.
v.
sufla
.
20.
v.
bea
.
21.
v.
fricționa
.
22.
v.
masa
.
23.
v.
ascuți
.
24.
v.
arunca
.
25.
v.
bate
.
26.
v.
descărca
.
27.
v.
izbi
.
28.
v.
tipări
.
29.
v.
trasa
.
30.
a da, (
rar
) a
aplica
, (fam. fig.) a
arde
, a
cârpi
, a
lipi
.
(I-a ~ o
palmă
.)
31.
a-i
plesni
, (fam. fig.) a-i
croi
.
(Îi ~
una
peste
obraz
.)
32.
v.
poposi
.
33.
a
mânea
, (pop.) a
sălășlui
, (
reg
.) a
sălăși
, (prin Transilv.) a
măsălui
, a
sălui
, (înv.) a
conăci
, a
sălășui
.
(A ~
acolo
vreo
două
zile
.)
34.
v.
instala
.
35.
v.
slăbi
.
36.
v.
descinde
.
37.
v.
proveni
.
38.
v.
îndura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tragere
TRÁGE
vb. v.
avea,
cauza
,
cântări
,
deriva
,
extrage
,
face
,
fuma
,
pricinui
,
produce
,
proveni
,
provoca
,
retrage
,
rezulta
,
scoate
,
veni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tragere
tráge
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
trag
,
imperf. 3 sg.
trăgeá
,
perf. s. 1 sg.
trăséi
,
1 pl.
tráserăm
;
part
.
tras
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tragere
A TRÁGE trag 1.
tranz.
1) A
mișca
spre
sine
sau
spre
alt
punct
,
apucând
de un
capăt
, de un
mâner
sau de
altceva
.
~
dulapul
.
♢
~ pe
sfoară
a
păcăli
; a
înșela
.
~ la
răspundere
a
cere
ca cineva să
dea
socoteală
pentru
faptele
sale
.
~
sapa
a) a
prăși
; b) a
munci
din
greu
. 2)
(
persoane
,
animale
de
tracțiune
,
mașini
etc.)
A
face
să se
miște
ducând
după
sine
; a
târî
.
Locomotiva
trage
vagoanele
. ~
jugul
a
munci
din
greu
.
A(-și) ~
piciorul
, ~ cu
piciorul
(pe la cineva
sau
pe
undeva
)
a
intra
din
când
în
când
pe la cineva sau pe
undeva
. 3)
(
obiecte
de
îmbrăcăminte
sau de
încălțăminte
)
A
îmbrăca
potrivind
în
grabă
pe
corp
.
~
pantalonii
. 4)
(
linii
,
urme
,
brazde
etc.)
A
imprima
pe o
suprafață
plană
. 2.
intranz.
1)
(
despre
drumeți
,
călători
etc.)
A se
opri
pentru
un
timp
; a
face
un
popas
.
~ la
han
. 2)
(
despre
instalații
de
ardere
sau de ventilare)
A
asigura
evacuarea
normală
a
gazelor
de
ardere
sau a
aerului
viciat
.
Soba
trage
bine
. 3)
A
lansa
un
proiectil
(cu
ajutorul
unei
arme
).
~ cu
pușca
.
/<lat.
trahere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tragere
A SE TRÁGE mă trag
intranz.
1)
(
despre
ființe
)
A se
mișca
abia
târându-și
corpul
; a se
deplasa
anevoie
.
Rănitul
se
trase
până la
tranșee
.
♢
~ la
față
(
sau
la
chip
)
a) a
slăbi
; b) a
arăta
rău
(
obosit
,
palid
etc.). 2) A-și avea
originea
; a
descinde
. 3) A
proveni
, a
descinde
din ... /<lat.
trahere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tragere
tráge (-g, -as),
vb. – A
deplasa
ceva
spre
sine
. –
2.
A
atrage
, a tîrîi, a
tîrî
. –
3.
A
extrage
, a
smulge
, a
scoate
. –
4.
A
obține
, a
procura
. –
5.
A
suporta
, a
pătimi
, a
suferi
. –
6.
A
întinde
, a
lungi
. –
7.
A
fugi
, a
aluneca
. –
8.
A
arunca
, a azvîrli, a
lansa
. –
9.
A
lovi
, a
descărca
. –
10.
A
repeta
cu
zel
o
acțiune
. –
11.
În
general
, a
executa
acțiunea
proprie
a unui
obiect
de
terminat
;
a
trage
cismele
; a
trage
clopotele
; a-și
trage
sufletul
; a
trage
ușa
; a
trage
cu
buretele
; a
trage
cu urechia; a
trage
din
fluier
;
trage
în
țeapă
; a
trage
un
somn
etc. –
12.
A
aspira
, a
înghiți
. –
13.
A
sorbi
, a
absorbi
. –
14.
A
bea
, a
trage
la
măsea
. –
15.
(Înv.) A
retrage
. –
16.
A
face
masaj
. –
17.
(Arg.) A
împerechea
. –
18.
A
scoate
un
tiraj
. –
19.
A
face
o
fotografie
. –
20.
A
emite
o
trată
. –
21.
A
deveni
țeapăn
. –
22.
A
descărca
o
armă
de
foc
. –
23.
A se
îndrepta
către
, a
merge
în
direcția
. –
24.
A
aspira
, a
pretinde
. –
25.
A avea
simpatie
, a avea
înclinație
către
. –
26.
A
descinde
, a se
instala
, a rămîne. –
27.
A
semăna
, a
aduce
cu. –
28.
A
prezice
, a
profeți
, a da
semne
. –
29.
(Refl.) A
ieși
, a
scăpa
. –
30.
(Refl.) A se
prelungi
, a
dura
. –
31.
(Refl.) A
descinde
din, a
proveni
, a avea
originea
. –
32.
(Refl.) A
purcede
, a
rezulta
. –
33.
(Refl.) A se
retrage
, a
retroceda
. – Mr.
trag
, trașu, traptu, tradzire
; megl.
trag
, tradziri
; istr.
trǫgu,
trǫs
.
Lat.
*tragere,
var.
vulgară
de la
trahĕre
(Pușcariu 1752; REW 8841), cf. vegl.
truar,
it.
trarre
, prov., fr.
traire
, cat.
traure,
sp.
traer
,
port
.
trazer.
– Der.
trăgaci
,
adj. (
bun
de
tras
; s.m.,
trăgător
; s.n.,
cocoș
de
armă
; s.n., Arg.,
pistol
);
trăgător
,
s.m. (
persoană
care
trage
;
animal
de
tracțiune
;
eliberator
de
polițe
; s.n.,
cocoș
de
armă
;
instrument
de
tras
linii
);
trăgătoare
,
s.f. (
curea
de șa;
bici
,
cravașă
;
mariță
,
scăunel
de
descălțat
cizmele
;
ureche
de
gheată
;
cocoș
de
pușcă
;
vas
de
cereale
);
trăgulă
,
s.f. (Olt.,
Banat
, pîlnie);
trăsătură
,
s.f. (
faptul
de a
trage
linie
,
contur
;
urmă
);
trăsură
,
s.f. (
trăsătură
;
urmă
;
liniuță
de
unire
;
vehicul
). Der. neol.
contrage
,
vb., după lat.
contrahere
,
formă
rară
,
substituită
de
contracta
;
retrage
,
vb., după fr.
retirer
;
sustrage
,
vb., după fr.
soustraire.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tragere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK