TRÉCE,
trec, vb. III.
I. 1. Intranz. A
merge fără a se
opri, printr-un
anumit loc sau prin
dreptul cuiva sau a ceva, a
străbate un
loc fără a se
opri, a-și
urma drumul, a fi în
trecere pe
undeva. ♢ Expr.
A trecut baba cu colacii = e
prea târziu, n-ai
prins momentul, ai
scăpat ocazia. ♦ A
merge rânduri-
rânduri,
formând un
convoi, o
coloană; a se
succeda, a se
perinda. ♢ Expr. (Tranz.)
A trece în revistă =
a) a
inspecta trupele adunate în acest
scop (într-o
anumită formație);
b) a
lua în
considerație fapte,
evenimente în
succesiunea și
desfășurarea lor.
2. Intranz. A
merge într-o
anumită direcție,
spre o
anumită țintă, cu un
anumit scop. ♦ (
Despre ape curgătoare,
despre drumuri,
șosele etc.) A avea
cursul sau
traseul prin...
3. Intranz. A se
abate din
drum pe
undeva sau pe la cineva, a
face o (
scurtă)
vizită cuiva.
4. Tranz. (Pop.) A
ocoli. ♢ Expr.
A trece cu vederea =
a) a nu
lua în
seamă (pe cineva sau ceva), a nu da
importanța cuvenită, a
neglija, a
omite;
b) a nu
lua ceva în
nume de
rău, a nu ține
seamă de...; a
ierta, a
uita.
5. Intranz. (
Adesea fig.) A
depăși, a
merge mai
departe de..., a
lăsa în
urmă.
6. Tranz. A
sări, a
păși peste un
obstacol,
peste o
barieră,
pentru a
ajunge dincolo sau de
cealaltă parte. ♢ Expr.
A trece hopul = a
scăpa de o
greutate, de o
primejdie.
Nu zi hop până nu treci șanțul = nu te
lăuda prea devreme cu o
izbândă încă nesigură. ♦ A
străbate un
drum de-a
curmezișul; a
traversa. ♦ Intranz. A
păși peste cineva sau ceva,
călcând în
picioare,
zdrobind. ♢ Expr.
A trece peste cineva = a
desconsidera, a
disprețui pe cineva.
7. Tranz. A
transporta (
dincolo de... sau
peste...).
8. Tranz. A
atinge un
corp, un
obiect cu o
mișcare ușoară de
alunecare pe
suprafața lui. ♢ Expr. (Intranz.)
A trece cu buretele peste ceva = a da
uitării ceva, a
ierta greșelile cuiva.
9. Tranz. A
petrece prin...,
peste..., pe după... 10. Intranz. A se
duce într-
alt loc, a
merge dintr-un
loc în
altul; a
schimba un
loc cu
altul. ♢ Expr.
A trece la cineva sau
în rândurile cuiva (sau
a ceva) ori
de partea cuiva = a se
ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (
Determinat prin „în
cealaltă lume”, „din
lume”, „din
viață” etc.) A
muri. ♦ A
schimba o
stare cu alta, o
lucrare sau o
acțiune cu alta.
11. Intranz. A
ajunge la..., a fi
transmis (din
mână în
mână. de la
unul la
altul, din
om în
om) până la... ♦ Tranz. A da, a
transmite ceva.
12. Intranz. A-și
îndrepta atenția spre o nouă
îndeletnicire,
spre un
nou câmp de
activitate; a
începe să se
ocupe cu
altceva, a se
apuca de
altceva. ♢ Expr.
A trece la fapte = a
acționa.
13. Tranz. A
introduce, a
înregistra, a
înscrie (într-un
registru, într-o
rubrică, într-o
clasificare); a
repartiza pe cineva
undeva. ♦ A
înscrie un
bun pe
numele cuiva.
14. Tranz. A
susține cu
succes un
examen; a
declara reușit,
admis; a fi
promovat într-o
clasă superioară.
II. 1. Intranz. și tranz. A
parcurge un
drum sau un
spațiu limitat,
îngust. ♢ Expr.
A-i trece cuiva printre degete, se
spune când cineva
lasă să-i
scape ceva,
când pierde ceva.
Îi trec mulți bani prin mâini, se
spune când cineva
cheltuiește fără socoteală,
când risipește bani mulți. ♦ Tranz. A
supune unei
operații de
filtrare, de
cernere, de
strecurare. ♦ Intranz. A
străbate greu un
spațiu îngust, a-și
face drum (cu
greu) printr-un
spațiu îngust; a
răzbate. ♢ Expr.
A trece ca un câine prin apă = a nu se
alege (din
viață, din
școală etc.) cu nici o
experiență, cu nici o
învățătură.
A trece prin foc și prin apă = a
îndura multe nevoi și
necazuri, a
răzbate prin
multe greutăți. (Tranz.)
A trece pe cineva prin toate apele = a
ponegri, a
calomnia pe cineva.
2. Intranz. Fig. A avea de
suferit, de
îndurat; a fi
supus ia...
3. Intranz. A
ieși de
partea cealaltă (
făcând o
spărtură, o
tăietură, o
deschizătură); a
străpunge. ♢ Expr.
A trece (pe cineva)
pe sub ascuțișul sabiei (sau
sub sabie, sub paloș) = a
omorî. ♦ (
Rar;
despre agenți fizici sau
chimici; cu
determinări introduse prin prep. „prin”) A
pătrunde în
întregime prin...
4. Tranz. (
Despre anumite stări fiziologice) A
cuprinde, a
copleși pe cineva (
fără a
putea fi
oprit).
III. 1. Intranz. (
Despre unități de
timp) a se
scurge, a se
desfășura (apropiindu-se de
sfârșit). ♢ Expr.
Mai trece ce mai trece... = după o
bucată de
vreme..., după un
timp (nu
prea lung).
Nu e timpul trecut (sau
vremea trecută) = nu e
prea târziu, mai e
timp. ♦ Refl. A
lua sfârșit: a nu mai fi
actual.
2. Intranz. A
dispărea, a
pieri (după o
bucată de
vreme). ♦ (
Despre suferințe,
necazuri,
boli etc.) A
înceta să mai
existe, să se mai
facă simțit să mai
acționeze.
3. Tranz. A
petrece un
timp, o
epocă din
viață. ♢ Expr.
A-și trece vremea = a-și
folosi vremea fără rost.
A-și trece din vreme = a-și
petrece timpul mai
ușor, mai
repede. ♦ Refl. (Înv.) A se
întâmpla, a se
petrece.
4. Intranz. A
depăși o
anumită vârstă, o
anumită limită de
timp.
5. Refl. A-și
pierde vigoarea,
frăgezimea tinereții; a
îmbătrâni. ♦ (
Despre fructe) A fi
prea copt. ♦ (
Despre plante) A se
veșteji, a se
stinge.
6. Refl. (
Despre anumite materiale) A se
consuma.
IV. Intranz. A fi mai
mare sau mai
mult decât o
anumită mărime,
valoare,
cantitate; a
depăși. ♢ Expr.
Treacă de la mine (sau
de la tine etc.), se
spune când se
face o
concesie. ♦ A
ajunge până
dincolo de... ♦ Tranz. (Înv. și
reg.) A
depăși limita obișnuită,
normală. ♢ Expr. (Refl.; pop.)
A se trece din pahare (sau
din băut) = a
bea prea mult; a se
ameți de
băutură. (Refl.)
A se trece cu firea = a
lua lucrurile prea în
serios; a se
emoționa.
A trece măsura = a
exagera.
V. 1. Refl. (Pop.: în
forma negativă) A nu
putea fi
luat în
seamă; a nu avea
crezare, a nu avea
trecere. ♦ Tranz. A nu
ierta, a nu
îngădui.
2. Intranz. A fi
considerat..., a fi
luat drept...
3. Intranz. (
Rar) A se
transforma, a se
preface în... – Lat.
traicere.