definiția turce definiție dex

turce

găsește rime pentru turce
Cuvinte apropiate: tarce, turc, turcă (dans), turcă (limbă), turci, turcie, turco

a fuma ca un turc

expr. (d. bărbați) a fuma foarte mult / excesiv.

FLOAREA-TÚRCULUI

s. v. păpădie.

TURC, -Ă,

turci, -ce, s.m. și f., adj. 1. S.m și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. ♢ Expr. Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vreaînțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silitplătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ♦ P. ext. Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (1). – Din tc. türk.

TURC

s., adj. 1. s. (înv. și pop.) necredincios, (înv. și reg.) ciutac, (înv.) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, (ir.) șalvaragiu. 2. adj. turcesc, (înv.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.

turc

s. m., adj. m., pl. turci; f. sg. túrcă, pl. túrce

TUR//C1 ~că (~ci, ~ce)

v. TURCESC. /<turc. türk

TUR//C2 ~că (~ci, ~ce)

m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türk

turc (-ci),

Otoman. – Mr. turcu, megl. turc. Tc. turk (Șeineanu, II, 369; Lokotsch 2114), cf. ngr. τοῦρϰος, sl. turύkύ. – Der. turcoaică, s.f. (femeie din Turcia); turcaleț, s.m. (varietate de zmeu; varietate de patlagină); turcesc, adj. (turc); turcește, adv. (în limba turcă; ca turcii); turci, vb. (a converti la islamism); turcie, s.f. (înv., limba turcă); turcime, s.f. (mulțime de turci); turcism, s.n. (cuvînt turcesc); turculeț, s.m. (copil turc; Banat, sticlete, Carduelis elegans; anemonă, Anemone nemorosa); turcoază, s.f., din fr. turquoise; turchiaz (var. Olt. turchez), adj. (albastru-verzui), unul din puținele cuvinte fr. care au uz popular.

túrcă

(limba) s. f., g.-d. art. túrcei

TÚRCĂ1

f. mai ales art. Limba turcilor. /<turc. türk

TÚR//CĂ2 ~ce

f. mai ales art. Obicei popular vechi de Anul Nou, când un tânăr, deghizat în capră, umblă, însoțit de alții, pe la case cu urări; capră. /Orig. nec.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar