Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția turce definiție dex
turce
găsește rime pentru
turce
Cuvinte apropiate:
tarce
,
turc
,
turcă
(dans),
turcă
(limbă),
turci
,
turcie
,
turco
a fuma ca un turc
expr. (d.
bărbați
)
a
fuma
foarte
mult
/
excesiv
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia turce
FLOAREA-TÚRCULUI
s. v.
păpădie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia turce
TURC, -Ă,
turci
, -ce
, s.m. și f., adj.
1.
S.m și f.
Persoană
care
face
parte
din
populația
de
bază
a Turciei sau este
originară
de
acolo
. ♢ Expr.
Cum
e
turcul
și
pistolul
=
cum
e
omul
,
așa
sunt
și
faptele
lui,
prietenii
lui.
Doar
nu
dau
(sau
vin
)
turcii
, se
spune
spre
a
modera
graba
neîntemeiată
a cuiva.
A fi
turc
(sau
ca
turcul
) = a fi
foarte
încăpățânat
, a nu
vrea
să
înțeleagă
, a nu ține
seama
de
nimic
.
Turcul
plătește
, se
spune
despre
cineva care este
silit
să
plătească
,
vrând
-nevrând,
paguba
sau
cheltuiala
făcută
de
alții
. ♦ P. ext.
Persoană
de
religie
mahomedană
.
2.
Adj. Care
aparține
Turciei sau
turcilor
(
1
);
privitor
la Turcia sau la
turci
;
originar
din Turcia; ca al
turcilor
;
turcesc
. ♦ (
Substantivat
, f.)
Limba
vorbită
de
turci
(
1
). – Din tc.
türk
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia turce
TURC
s., adj.
1.
s. (înv. și pop.)
necredincios
, (înv. și
reg
.)
ciutac
, (înv.)
osman
,
osmangiu
,
osmanlâu
,
otoman
,
păgân
, (
ir
.)
șalvaragiu
.
2.
adj.
turcesc
, (înv.)
osman
,
osmanic
,
osmanlâu
,
osmănesc
,
otoman
,
otomanicesc
,
otomănesc
,
păgân
,
păgânesc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia turce
turc
s. m., adj. m., pl.
turci
;
f. sg.
túrcă
,
pl.
túrce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia turce
TUR//C
1
~că (~ci, ~ce)
v.
TURCESC
. /<
turc
.
türk
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia turce
TUR//C
2
~că (~ci, ~ce)
m.
și
f.
Persoană
care
face
parte
din
populația
de
bază
a Turciei sau este
originară
din Turcia. /<
turc
.
türk
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia turce
turc (-ci),
–
Otoman
. – Mr.
turcu,
megl.
turc
.
Tc.
turk
(Șeineanu, II, 369; Lokotsch 2114), cf. ngr. τοῦρϰος, sl.
turύkύ
. – Der.
turcoaică
,
s.f. (
femeie
din Turcia);
turcaleț
,
s.m. (
varietate
de
zmeu
;
varietate
de
patlagină
);
turcesc
,
adj. (
turc
);
turcește
,
adv. (în
limba
turcă
; ca
turcii
);
turci
,
vb. (a
converti
la
islamism
);
turcie
,
s.f. (înv.,
limba
turcă
);
turcime
,
s.f. (
mulțime
de
turci
);
turcism
,
s.n. (cuvînt
turcesc
);
turculeț
, s.m. (
copil
turc
;
Banat
,
sticlete
, Carduelis
elegans
;
anemonă
,
Anemone
nemorosa);
turcoază
,
s.f., din fr.
turquoise
;
turchiaz
(var. Olt.
turchez
), adj. (
albastru
-
verzui
),
unul
din
puținele
cuvinte
fr. care au
uz
popular
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia turce
túrcă
(
limba
) s. f., g.-d.
art
.
túrcei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia turce
TÚRCĂ
1
f. mai
ales
art
.
Limba
turcilor
. /<
turc
.
türk
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia turce
TÚR//CĂ
2
~ce
f. mai
ales
art
.
Obicei
popular
vechi
de
Anul
Nou
,
când
un
tânăr
,
deghizat
în
capră
,
umblă
,
însoțit
de
alții
, pe la
case
cu
urări
;
capră
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia turce
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK