Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția viclean definiție dex
viclean
găsește rime pentru
viclean
Cuvinte apropiate:
hiclean
,
țiclean
,
viclean
VICLEÁN, -Ă,
vicleni
, -e
, adj. (
Adesea
substantivat
)
1.
Care se
poartă
,
vorbește
fără
sinceritate
, ascunzându-și
adevăratele
intenții
(
reprobabile
);
fățarnic
,
ipocrit
,
perfid
; (cu
sens
atenuat
)
șiret
,
șmecher
,
isteț
.
2.
(Pop.)
Rău
,
crud
,
neîndurător
,
hain
.
3.
(Înv.) Care își
calcă
credința
sau
cuvântul
;
necredincios
;
trădător
. ♦ (
Rar
) Care nu
crede
în
învățăturile
religiei
creștine
;
păgân
. ♦ (
Substantivat
, m.)
Duh
necurat
,
drac
. [Var.: (înv.)
hicleán
, -
ă
adj.] – Din magh.
hitlen
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia viclean
VICLEÁN
adj. v.
adulter
,
infidel
,
nefidel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia viclean
VICLEÁN
adj., s.
1.
adj. v.
ipocrit
.
2.
s. v.
ipocrit
.
3.
adj. v.
perfid
.
4.
adj. v.
șmecher
.
5.
adj.
abil
,
șiret
,
șmecher
, (pop.)
mehenghi
.
(
Om
~ în
acțiuni
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia viclean
VICLEÁN
adj., s. v.
necredincios
,
păgân
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia viclean
vicleán
adj. m. (
sil
.
-
clean
), pl.
vicléni
;
f. sg.
vicleánă
,
pl.
vicléne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia viclean
VICLEÁN ~eánă (~éni, ~éne)
(
despre
persoane
)
1) Care, sub
masca
aparent
binevoitoare
,
ascunde
gânduri
dușmănoase
;
perfid
;
insidios
. 2) Care se
orientează
cu
pricepere
în
orice
situații
,
trăgând
foloase
;
șiret
;
șmecher
;
hâtru
. 3)
înv.
Care a
renunțat
la
credința
sa;
renegat
. [
Sil
.
vi
-
clean
] /<
ung
.
hitlen
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia viclean
vicleán (-nă),
adj. –
1.
(Înv.) Perfeid,
ipocrit
. –
2.
(Înv.)
Fals
,
înșelător
. –
3.
Șiret
,
șmecher
. –
4.
(S.m.)
Diavolul
. – Var. înv.
hiclean
, hitlean,
și der. Mag.
hitlen
(Cihac, II, 538; Gáldi,
Dict.,
98).
Sec
. XVI. – Der.
vicleni
,
vb. (a
trăda
, a
înșela
; refl., a
unelti
împotriva
cuiva, a
trece
la
inamic
), cuvînt înv.;
viclenie
,
s.f. (
trădare
;
șiretenie
,
răutate
;
falsitate
,
înșelăciune
;
șmecherie
);
vicleșug
(var. înv.
viclenșug
), s.n. (
trădare
;
șiretlic
,
înșelăciune
), din mag.
hitlénseg.
Din
rom
.
provine
rut.
chytjanecĭ
„
ușuratic
” (
Candrea
,
Elemente
, 409).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia viclean
VICLEÁNUL
s.
art
. v.
aghiuță
,
demon
,
diavol
,
drac
,
încornoratul
,
naiba
,
necuratul
,
satană
,
tartor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia viclean
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK