definiția vulgaris definiție dex

vulgaris

găsește rime pentru vulgaris
Cuvinte apropiate: vulgaris, vulgarism

AGLÍCĂ

, aglice, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

AGLÍCĂ

s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

AGLÍCĂ

s. v. ciuboțica-cucului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

aglícă

s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. aglícei; pl. aglíce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

AGLÍ//CĂ ~ce

f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

aglícă (-ci)

, s.f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia vulgaris

AMĂREÁLĂ

, amăreli, s.f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ♢ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amârî + suf. -eală.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

AMĂREÁLĂ

s. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopârliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpăriță, șerpânță, șopârliță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

amăreálă

s. f., g.-d. art. amărélii; pl. amăréli
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

AMĂR//EÁLĂ ~éli

f. Gust amar. /a amărî + suf. ~eală
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

amăreală

s.f. sg. tristețe, necaz
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia vulgaris

BOTRÓȘ,

botroși, s.m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

BOTRÓȘ

s. (ORNIT.; Pyrrhula vulgaris) (reg.) căldăraș, domnișor, lugaci, pasăre-domnească.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

botróș

s. m., pl. botróși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

BOTRÓȘ ~i

m. Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu cioc foarte scurt și rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + roș
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

BURÍC,

burice, s.n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ♢ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

BURÍC

s. 1. (ANAT.) ombilic. (~ul pruncului.) 2. vârf. (Și-a fript ~ul degetelui.) 3. (BOT.) buricul-apei (Hydrocotyle vulgaris) = (pop.) umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

BURÍC

s. v. centru, miez, mijloc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

buríc

s. n., pl. buríce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

BURÍ//C ~ce

n. 1) Cicatrice rămasă la mijlocul abdomenului (la om și la mamifere) după tăierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spațiu sau a unei suprafețe situată la o distanță egală de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ♢ ~cul pământului centrul pământului. 3) fig. Organ, persoană, instituție etc. cu rol decisiv în ceva; centru. ♢ A se crede ~cul pământului a se considera cel mai important dintre toți. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat în organismul mamei și primește de la ea hrană. ♢ Copilul cu multe moașe rămâne cu ~cul netăiat când se apucă prea mulți de o treabă, nu se realizează nimic. 5): ~cul degetului partea bombată de la vârful degetului. /<lat. umbulicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

buríc (-ce),

s.n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s.f. (proeminență).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia vulgaris

BUSUIÓC, -OÁCĂ,

busuioci, -oace, subst., adj. I. Subst. 1. S.m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ♢ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S.n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s.n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

BUSUIÓC

s., adj. 1. s. (BOT.; Ocimum basilicum) (prin Transilv.) mătăcină. 2. s. (BOT.) busuioc-de-câmp (Prunella vulgaris) = șopârlaiță, șopârliță, busuioc-roșu, busuioc-sălbatic, (reg.) șopârlariță, iarbă-neagră; busuioc-roșu (Prunella vulgaris) = șopârlaiță, șopârliță, busuioc-de-câmp, busuioc-sălbatic, (reg.) șopârlariță, iarbă-neagră; busuioc-roșu (Amaranthus caudatus) = (reg.) bujor, moțul-curcanului, nasul-curcanului; busuioc-sălbatic (Prunella vulgaris) = șopârlaiță, șopârliță, busuioc-de-câmp, busuioc-roșu, (reg.) șopârlariță, iarbă-neagră. 3. adj. v. tămâios.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

busuióc

adj. m., pl. busuióci; f. sg. busuioácă, pl. busuioáce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

busuióc

(plantă) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

busuióc

(dans) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

BUSU//IÓC1 ~ioácă (~ióci, ~ioáce) : Pere ~ioace

varietate de pere văratice cu aromă plăcută. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

BUSU//IÓC2 ~ioáce

n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc, mai ales într-un tempo lent. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

BUSU//IÓC3 ~ióci

m. Plantă erbacee, înaltă, cu frunze mici, lunguiețe și cu flori dispuse în spic, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare, folosite în parfumerie, medicină, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

busuióc

s.m. – Plantă (Ocimum basilicum), cea mai comună și apreciată dintre florile cunoscute tradițional în popor. – 2. (Arg.) Cuțit, briceag. – 3. (Adj.) Se spune despre fructele cu gust asemănător cu strugurele tămîios. – Var. bus(i)oc, bus(u)ioc. Mr. busuloc, busulac, busiloc. Sb. bosiok (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 35), sau mag. bosziók, busziók (DAR). Cuvînt comun multor limbi, provenind din gr. βασιλιϰόν, cf. it. basilico, fr. basilic, alb. bozëljok, bg. bosiljak, bolisljok; totuși. este greu de susținut der. directă din gr. *βασιλιαϰόν, propusă de Diculescu, Elementele, 461.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia vulgaris

CAÍS,

caiși, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CAÍS

s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

caís

s. m., pl. caíși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

CAÍ//S ~și

m. Pom fructifer care înflorește de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie și cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

CĂLDĂRÚȘĂ,

căldărușe, s.f. 1. Diminutiv al lui căldare (1). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Căldare + suf. -ușă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CĂLDĂRÚȘĂ

s. 1. găletușă. (O ~ cu nisip.) 2. (BOT., Aquilegia vulgaris) (reg.) candeluță, toporaș, cinci-clopoței, cinci-coade, clopoței-cornuți (pl.).
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

căldărúșă

s. f., art. căldărúșa, g.-d. art. căldărúșei; pl. căldărúșe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

CĂLDĂRÚȘ//Ă ~e

f. (diminutiv de la căldare) Plantă ornamentală cu flori albastre, violete si roșii, cultivată în parcuri și grădini. /căldare + suf. ~ușă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

CIMBRIȘÓR

s.m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf.-ișor.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CIMBRIȘÓR

s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-câmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

CIMBRIȘÓR

s. v. săpunel.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

cimbrișór

s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

CIMBRIȘÓR ~i

m. Plantă erbacee aromatică cu flori divers colorate și cu frunze înguste, folosită în medicină. /cimbru + suf. ~ișor
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

CREȚIȘOÁRĂ,

crețișoare, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori mici verzi-gălbui (Alchemilla vulgaris). – Creț + suf. -ișoară.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CREȚIȘOÁRĂ

s. (BOT.; Alchemilla vulgaris) (reg.) brumărie, plașcă, umbrarul-doamnei.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

CREȚIȘOÁRĂ

s. v. burete-de-conopidă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

crețișoáră

(bot.) s. f., g.-d. art. crețișoárei; pl. crețișoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

CREȚIȘOÁR//Ă ~e

f. Plantă erbacee perenă din familia rozaceelor, cu flori mărunte, de culoare verde-gălbuie, răspândită în regiunile montane. /creț + suf. ~ișoară
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

CRUCIULÍȚĂ,

cruciulițe, s.f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); cruciță. 2. Cusătură artistică de mână, foarte folosită în portul național și în lucrăturile românești. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -uliță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CRUCIULÍȚĂ

s. 1. (rar) cruciță. (O ~ de argint.) 2. (BOT.; Senecio crucifolius) bătătarnică, (reg.) petimbroasă. 3. (BOT.; Senecio vulgaris) (reg.) petimbroasă, spălăcioasă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

CRUCIULÍȚĂ

s. v. spălăcioasă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

cruciulíță

s. f., g.-d. art. cruciulíței; pl. cruciulíțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

CRUCIULÍȚ//Ă ~e

f. (diminutiv de la cruce) Plantă erbacee din familia compozeelor cu flori galbene sau portocalii. /cruce + suf. ~uliță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

CRUȘĂȚEÁ,

crușățele, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crușit + suf. -ea.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CRUȘĂȚEÁ

s. (BOT.; Barbarea vulgaris) (reg.) băr-bușoără.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

crușățeá

s. f., art. crușățeáua, g.-d. art. crușățélei; pl. crușățéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

CRUȘĂȚ//EÁ ~éle

f. Plantă erbacee din familia cruciferelor cu flori galbene și cu frunze amărui, comestibile. [Sil. -șă-țea] /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

DRÁCILĂ,

dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s.f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

DRÁCILĂ

s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agriș-roșu, lemn-galben, măcriș-păsăresc, măcriș-spinos.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

DRÁCILĂ

s. v. holeră.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

drácilă

s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

DRÁCILĂ

, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe roșii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drați, dracije).
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

DRÁCIL//Ă ~e

f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe roșii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drați, dracije
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

FASÓLE

s.f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s.f.] – Din ngr. fasóli.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

FASÓLE

s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

fasóle

s. f., g.-d. art. fasólei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

FASÓLE

~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ♢ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

HOMÁR,

homari, s.m. Crustaceu marin cu zece picioare, comestibil, asemănător cu racul (Homarus vulgaris). – Din fr. homard.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

HOMÁR

s. (ZOOL.; Homarus vulgaris) (rar) stacoj.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

homár

s. m., pl. homári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

HOMÁR

~i m. Crustaceu marin comestibil, asemănător cu racul. /<fr. homard
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

HOMÁR

s.m. Crustaceu de mare comestibil, asemănător racului. [Var. omar s.m. / < fr. homard].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia vulgaris

ÎNGRĂȘĂTOÁRE

s. (BOT.: Pinguicula vulgaris și alpina) (reg.) foaie-grasă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

îngrășătoáre

(bot.) s. f., g.-d. art. îngrășătoárei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

LILIÁC1,

lilieci, s.m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LILIÁC2,

lilieci, s.m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LILIÁC

s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaș.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

LILIÁC

s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) șoarece.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

LILIÁC

s. v. salcâm.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

liliác

(arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. liliéci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

LILI//ÁC1 ~éci

m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

LILI//ÁC2 ~éci

m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

LINÁRIȚĂ,

linarițe, s.f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăríță s.f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LINÁRIȚĂ

s. (BOT.; Linaria vulgaris) (reg.) inărică, jale, buruiană-de-in, floarea-jelei, gura-mâței, inișor-de-alior, in-sălbatic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

LINÁRIȚĂ

s. v. parpian.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

lináriță

s. f., g.-d. art. lináriței; pl. linárițe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

LINÁRIȚ//Ă ~e

f. Plantă erbacee cu frunze înguste și cu flori galbene, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii. /linaria (nume științific) + suf. ~iță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

LÚTRĂ,

lutre, s.f. (Zool.) Vidră. – Din fr. loutre, lat. lutra.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LÚTRĂ

s. (ZOOL.) 1. (Lutra lutra sau Lutra vulgaris) vidră, (reg.) dihor de apă. 2. (Lutreola lutreola) nurcă, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

lútră

(zool.) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lútrei; pl. lútre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

LÚTR//Ă ~e

f. 1) Mamifer carnivor care trăiește pe malul apelor, cu corp lung, acoperit cu blană deasă, de culoare cafenie-roșcată; vidră. 2) Blană prelucrată a acestui animal. [Sil. lu-tră] /<fr. loutre, lat. lutra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

LÚTRĂ

s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia vulgaris

PELINÁRIȚĂ

, pelinarițe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietățile ei tonice (Artemisia vulgaris) – Pelin + suf. -ariță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

PELINÁRIȚĂ

s. (BOT.; Artemisia vulgaris) (reg.) pelin, vetricel, iarbă-bărboasă, peliniță neagră, știr-negru.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

pelináriță

s. f., g.-d. art. pelináriței; pl. pelinárițe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris

PELINÁRIȚ//Ă ~e

f. Varietate de pelin, având frunze adânc crestate și păroase pe partea din dos, care crește pe marginile drumurilor și a ogoarelor și este folosită în medicină. /pelin + suf. ~ăriță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vulgaris

PÉPENE

, pepeni, s.m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile: a) (de obicei determinat prin „galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) (de obicei determinat prin „verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); p. restr. fructul acestor plante. ♢ Expr. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) sau pepene de gras (sau gras pepene) = foarte gras. (Fam.) A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire. (Fam.) A ieși (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuși într-o acțiune. 2. (Reg.) Dovleac. 3. (Reg.) Castravete. – Din lat. pepo, *pepinis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

PÉPENE

s. (BOT.) 1. (Citrullus vulgaris) (reg.) bostan, boșar, curcubete, die, duleți (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniță, șiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină. (Pepene verde.) 2. (Cucumis melo) (reg.) boșar, cantaloș, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos. (Pepene galben.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

PÉPENE

s. v. castravete, dovleac.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vulgaris

pépene

s. m., pl. pépeni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vulgaris
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar