ÎNCLINÁ
vb. I. tr., refl. A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦
refl. A se pleca în fața cuiva, a se ploconi. ♦
refl. (
Fig.) A fi
convins, a se
convinge. ♦ (
Fig.)
intr. A fi
dispus să... [p.i.
înclín, 3,6
-nă, var.
inclina vb. I. / < fr.
incliner, cf. lat., it.
inclinare].