Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bune definiție dex
bune
găsește rime pentru
bune
bun (-nă),
adj. –
1.
Care are
calități
, cu
fire
generoasă
sau cu
inimă
miloasă
. –
2.
Favorabil
,
propice
. –
3.
Inspirat
,
fericit
, care
produce
satisfacție
. –
4.
Potrivit
,
adecvat
. –
5.
Desăvîrșit, de
calitate
. –
6.
Adevărat
,
sincer
. –
7.
Legitim
,
autentic
,
veritabil
. –
8.
Direct
, de
gradul
întîi. –
9.
De
neam
mare
,
nobil
. –
10.
Capabil
. –
11.
Puternic
,
mare
, în
cantitate
suficientă
. –
11.
Puternic
,
mare
, în
cantitate
suficientă
. –
12.
(
Antepus
unui adj.)
Complet
,
definitiv
. –
13.
(S.n.)
Parte
bună
a ceva. –
14.
Bogăție
,
avere
. –
15.
(Înv.)
Bunătate
. –
16.
(Adv.)
Introduce
o
propoziție
printr-un
acord
sau o
concesie
retorică
(se
preferă
, cu această
funcție
, adv.
bine
). –
17.
Element
de
compunere
care se
combină
cu unele
substantive
,
pentru
a
le
adăuga
noțiunea
de „desăvîrșit,
perfect
,
autentic
”:
bună
credință
,
bună
cuviință
,
bun
gust
,
bun
plac
,
bunăstare
,
Buna
-
Vestire
,
etc. – Mr., megl.
bun
, istr.
bur
.
Lat.
bŏnus
(Pușcariu 237); REW 1208;
Candrea
-
Dens
., 195;
DAR
); cf. it.
buono
, prov.
bo(n)
, fr.
bon
, sp.
bueno
,
port
.
bom.
Cf.
bun
„
bunic
”,
bunătate
. Der.
bunețe
,
s.f. (înv.,
bunătate
);
îmbuna
(var.
îmbuni
), vb. (a
îmbunătăți
; a
împăca
, a
liniști
; înv., a
adula
, a
linguși
);
îmbunător
, adj. (înv.,
lingușitor
);
îmbunăciune
, s.f. (
adulare
;
bunăvoință
);
îmbunătăți
(var.
bunătăța
), vb. (a
face
ca ceva să
devină
mai
bun
);
îmbunătură
, s.f. (înv.,
adulare
,
lingușire
);
nebun
, adj. (
dement
,
smintit
;
nemaipomenit
;
bufon
;
piesă
de
șah
);
nebunariță
, s.f. (
măselariță
, Hyosciamus
niger
);
nebunatic
,
adj. (neastîmpărat,
năzdrăvan
);
nebuneală
,
s.f. (
demență
,
sminteală
,
țicneală
);
nebunesc
,
adj. (de
nebun
,
nebun
);
nebunește
,
adv. (ca un
nebun
);
nebunie
,
s.f. (
demență
,
sminteală
;
năzdrăvănie
,
poznă
;
aiureală
, trăzneală);
nebuni
(var.
înnebuni
), vb. (a-și
pierde
mințile
; a se
prăpădi
, a se da în
vînt
după ceva);
răsbuna
, vb. (a-și
face
singur
dreptate
), al
cărui
semantism
(„a
îmbunătăți
”) se
potrivește
cu cel al lui
vindicare
›
vindeca
„a
lecui
”;
răsbunător
, adj. (
vindicativ
; care
răzbună
). Din
rom
.
provine
bg., sb., rut.
bunika
(Hyosciamus
niger
), cf.
nebunariță
(Capidan,
Raporturile
,
219).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bune
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK