Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pun definiție dex
pun
găsește rime pentru
pun
púne (pún, pús),
vb. –
1.
A
așeza
, a
amplasa
. –
2.
A
dispune
, a
pregăti
. –
3.
A (se)
situa
, a (se)
plasa
. –
4.
A
numi
, a
instala
, a
preda
.
5.
A
introduce
, a
fixa
. –
6.
A
impune
, a
stabili
. –
7.
A
comanda
, a
sili
, a
îndemna
. –
8.
A
recurge
la ... –
9.
A
obliga
, a
forța
. –
10.
A
expune
, a
risca
. –
11.
A (se)
folosi
, a (se)
întrebuința
. –
12.
A
îmbrăca
, a
purta
. –
13.
A
presupune
, a
admite
. –
14.
A
socoti
, a
calcula
. –
15.
(Refl.) A se
așeza
. –
16.
(Refl.) A
ieși
afară
, a avea
scaun
. –
17.
(Refl.) A se
băga
, a
intra
în, a se
întinde
. –
18.
(Refl.) A ase
opune
, a
rezista
. –
19.
(Refl.) A se
certa
, a se
bate
. –
20.
(Refl.) A
intra
în
serviciu
. –
21.
(Refl.) A
începe
, a se
așterne
, a se
produce
o
intemperie
. – Mr., megl.
pun,
puș
,
istr.
pur
,
pus
.
Lat.
pōnĕre
(Pușcariu 1401;
Candrea
-
Dens
., 1461; REW 6647), cf. it.
porre
(logud.
ponnere
), prov.
ponre,
fr.
pondre
„a
depune
ouă
”, sp.
poner
,
port
.
pôr
.
Persoana
a
doua
a
prezentului
,
pui
‹
ponis
, a
influențat
-o pe
prima
,
eu pun,
care se
pronunță
adesea
eu
pui
; la
fel
să pun, să
pui
;
gerunziul
punînd
și
puind
, cu suf. de
agent
punător
și
puitor
.
La
fel
se
pot
conjuga
și
derivatele
lui (
apune
,
depune
,
supune
,
răpune
,
despune
,
spune
,
prepune
) ca și
veni
și
ține.
S-au
adaptat
la
conjug
. lui toate der.
împrumutate
din fr.
poser
;
compune
,
vb.;
impune
;
dispune
;
presupune
;
repune
;
contrapune
etc. Der.
puitor
,
s.m. (
persoană
care pune ceva;
lucrător
care
alimentează
presa
de
imprimat
);
puitoare
,
s.f. (
lucrătoare
care
alimentează
presa
de
imprimat
);
puitură
,
s.f. (
semănat
;
cusătură
de
ie
);
pus
,
s.n. (
acțiunea
de a pune);
pusătură
,
s.f. (înv.,
așezare
,
poziție
;
boală
rezultată
din
vrăji
;
farmece
);
pusoare
,
s.f. (
situație
;
poziție
;
viță
-de-
vie
sădită
recent
; Trans.,
așteptare
, pîndă,
post
de vînătoare). Cf.
apune
,
depune
,
prepune
,
răpune
,
supune
.
Der. neol.
compune
,
v. mai
sus
;
contrapune
,
vb.;
expune
,
vb.;
interpune
,
vb.;
justapune,
vb.;
opune
,
vb.;
propune
,
vb.;
suprapune
,
vb.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pun
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK