Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția trece definiție dex
trece
găsește rime pentru
trece
tréce (-c, -cút),
vb. –
1.
A
umbla
, a
merge
dintr-un
loc
în
altul
. –
2.
A
purta
, a
duce
, a
conduce
dintr-un
loc
la
altul
. –
3.
A
muta
, a
transfera
. –
4.
A
transfera
, a
strămuta
, a
transmite
. –
5.
A
curge
, a se
scurge
, a se
desfășura
. –
6.
A-și
petrece
timpul
, a-și
ocupa
timpul
. –
7.
A
depăși
, a
merge
mai
încolo
. –
8.
A
pătrunde
, a
traversa
, a
străpunge
. –
9.
A
băga
, a
introduce
. –
10.
A
strecura
, a
filtra
, a
cerne
. –
11.
A se
coace
prea
mult
, a
putrezi
. –
12.
A fi în
exces
, a
întrece
. –
13.
A
suporta
, a
tolera
, a
admite
. –
14.
A nu
vorbi
despre
, a
omite
. –
15.
A
ascunde
, a
tăinui
, a
ierta
. –
16.
A se
abține
, a nu
intra
în
anumite
jocuri
de
cărți
. –
17.
A
aproba
, a fi
admis
, a
intra
dintr-o
clasă
în
cea
superioară
. –
18.
A
intra
prin
contrabandă
. –
19.
A
experimenta
, a
nota
. –
20.
(Cu pron. în
acuz
.) A-l
apuca
, a
simți
nevoia
de, a se
scăpa
pe el. –
21.
(Cu pron. în
dat
.) A nu mai
conta
, a se
consola
, a nu mai
observa
. –
22.
A se
întrece
cu, a
exagera
. –
23.
A
înregistra
, a
înscrie
. –
24.
A se
abate
pe la, a
face
o
vizită
, a se
opri
în
treacăt
. –
25.
A
înceta
, a nu mai
exista
. –
26.
A se
transforma
, a
deveni
; a se
face
. –
27.
(Cu
drept
) A fi
luat
ca, a avea
nume
de ... –
28.
(Refl.) A avea
căutare
, a fi
cerut
. – Mr.
trec
, tricui, tricută, treațire;
megl.
trec
; istr.
trec
.
Lat.
traicĕre
(Pușcariu 1757; REW 8842), cf.
port
.
tragir.
– Der.
treacăt
,
s.n. (
pasaj
,
loc
de
trecere
;
în
treacăt
,
în
trecere
);
trecător
,
adj. (care trece;
pasibil
;
temporar
);
trecător
, s.m. (
pieton
);
trecătoare
,
s.f. (înv.,
pasaj
,
tranzit
;
loc
de
trecere
;
defileu
;
cheie
; strîmtoare);
trecere
,
s.f. (
pasaj
,
tranzit
,
traversare
;
loc
pe unde se trece;
reușită
,
succes
;
influență
);
trecînd,
adv. (înv., exceptînd, cu
excepția
);
trecut
,
adj. (
precedent
;
dat
prin
sită
; tîrziu;
prea
copt
;
ofilit
;
beat
);
trecut
,
s.n. (
trecere
;
preterit
);
întrece
,
vb. (a
depăși
; a
înainta
, a
lăsa
în
urmă
; refl., a
intra
în
competiție
, a
concura
; a-și da
silința
, a se
depăși
; a-și
depăși
limitele
, a
întrece
măsura
; a
învinge
, a
birui
);
neîntrecut
,
adj. (
invincibil
). – Cf.
treaptă
,
petrece
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia trece
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK