Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția aerul definiție dex
aerul
găsește rime pentru
aerul
Cuvinte apropiate:
aerel
,
herul
ÁER
1
s.n.
1.
Amestec
de
gaze
care
alcătuiesc
straturile
inferioare
ale
atmosferei
și care este
absolut
necesar
vietăților
aerobe
. ♢
Aer
lichid
=
lichid
obținut
prin
răcirea
aerului
până sub
temperatura
de -183°C la
presiune
normală
și
folosit
pentru
separarea
elementelor
sale
componente
.
Aer
comprimat
=
aer
la
presiuni
mai
mari
decât
presiunea
atmosferică
obținut
cu
compresoarele
.
Aer
condiționat
=
sistem
de
ventilație
a
aerului
din
încăperi
în
scopul
păstrării
proprietăților
fizice
normale
ale
acestuia
. ♢
Loc
. adv.
La
(sau
în)
aer
(
liber
)
= într-un
loc
neacoperit
,
afară
. ♢ Expr.
A
lua
aer
= a
ieși
din
casă
pentru
a
respira
aer
curat
.
2.
Văzduh
,
atmosferă
. ♢ Expr.
A fi
(sau
a se
simți
) ceva în
aer
= a
exista
semne
că se
pregătește
ceva (în
ascuns
).
A fi
(sau
a
rămâne
) în
aer
= a se
afla
într-o
situație
critică
, a nu avea nici o
perspectivă
.
3.
Înfățișare
,
aspect
,
expresie
. ♢ Expr.
A avea aerul că...
(sau
să...)
= a da
impresia
că...
A-și da
(sau
a-și
lua
)
aere
= a
lua
o
atitudine
de
superioritate
; a se
îngâmfa
, a se
făli
. [Pl.: (în expr.)
aere
] – Lat.
aer
, aeris
(și cu
înțelesurile
fr.
air
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia aerul
ÁER
2
,
aere
, s.n. (
Bis
.)
1.
Bucată
de
stofă
sau de
pânză
, de
obicei
pictată
sau
țesută
cu
imaginea
lui
Cristos
mort
, cu care se
acoperă
vasele
liturgice
.
2.
Epitaf
(
2
). – Din ngr.
aēr
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia aerul
ÁER
s.
1.
(înv.)
spirit
.
(Un
curent
de ~.)
2.
v.
văzduh
.
3.
v.
climă
.
4.
v.
fizionomie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia aerul
ÁER
s.
(
BIS
.)
epitaf
, (pop.)
pocrovăț
.
(Cu aerul se
acoperă
vasele
liturgice
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia aerul
áer
s. n. (
sil
.
a-
er
], (
atitudine
,
obiecte
de
cult
) pl.
áere
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia aerul
ÁER
1
~e
n.
1)
Amestec
de
gaze
pe care
îl
respiră
vietățile
aerobice
;
atmosferă
. ♢
În ~
liber
sub
cerul
liber
;
afară
.
A
lua
~
a se
plimba
la
aer
. 2)
Expresie
specifică
a
feței
;
mină
;
înfățișare
;
aspect
. ♢
A-și da ~e (a
umbla
cu ~e)
a-și da
importanță
; a o
face
pe
grozavul
. /<lat.
aer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia aerul
ÁER
2
~e
n.
bis
.
Bucată
de
pânză
pe care este
țesută
imaginea
lui
Iisus
Hristos
mort
;
epitaf
. /<gr.
aer
, sl.
airu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia aerul
áer (áere),
s.n. –
1.
Văzduh
. –
2.
Aspect
,
înfățișare
. – Mr., megl.
aeru.
În mr. și
aera
(‹ ngr. ἀέρας). Lat.
āēr
(Pușcariu 43; REW 240;
DAR
); cf.
alb
.
ajër
, it.
aria
, (
ven
.
aiere
,
sard
.
aera
, engad.
ajer
), prov., sp.
aire
, fr.
air
, v. sp.
aer
,
port
.
ar
.
Sensul
2 este
împrumutat
din fr. A
intrat
în
conflict
cu
contribuțiile
neol., a
căror
bază
este
identică
;
astfel
,
aera
pare să se
întemeieze
pe
aer
,
dar
reproduce
fr.
aérer
etc. Nu mai
menționăm
numeroasele
der. neol.
referitoare
la
aviație
. Der.
aera
, vb. (a
aerisi
), din fr.;
aereală
, s.f. (
esență
);
aerel
, s.n. (
assa
foetida
);
aeresc
, adj. (
aerian
);
aerian
, adj.;
aerisi
, vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138);
aeriseală
,
s.f. (
aerisire
);
aeronaut
, s.m.;
aeroplan
, s.n.;
aeros
, adj. (
aerian
,
vaporos
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia aerul
áer (áere),
s.n. –
Văl
cu care se
acoperă
vasele
liturgice
. Ngr. ἀήρ.
Fonetismul
indică
o
contaminare
cu
aer
, pe care
îl
precedă
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia aerul
ÁER
2
,
aere
, s.n. (
Bis
.)
1.
Acoperământ
de
stofă
sau de
pânză
cu care se
acoperă
vasele
liturgice
.
2.
Epitaf
(
2
). – Ngr.
aer
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia aerul
ÁER
1
s.n.
1.
Amestec
de
gaze
care
alcătuiesc
straturile
inferioare
ale
atmosferei
. ♢
Aer
lichid
=
aer
în
stare
lichidă
,
folosit
în
industrie
. ♢
Loc
. adv.
La
(sau
în
)
aer
(
liber
)
= într-un
loc
neacoperit
,
afară
. ♢ Expr.
A
lua
aer
= a
ieși
din
casă
pentru
a
respira
aer
proaspăt
.
2.
Văzduh
,
atmosferă
. ♢ Expr.
A fi
(sau
a se
simți
)
ceva în
aer
= a
exista
semne
că se
pregătește
ceva (în
ascuns
).
A
pluti
în
aer
, se
spune
despre
ceva care nu se
sprijină
pe
realitate
. ♦
Climă
,
climat
.
3.
Înfățișare
,
aspect
,
expresie
,
fizionomie
. ♢ Expr.
A avea aerul că...
(sau
să...
) = a da
impresia
că...
A-și da
(sau
a-și
lua
)
aere
= a
lua
o
atitudine
de
superioritate
; a se
îngâmfa
, a se
făli
. [Pl.: (în expr.)
aere
] – Lat.
aer
, aeris
(și cu
înțelesurile
fr.
air
).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia aerul
AER-
v.
aero
-
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia aerul
ÁERE
s. pl. v.
ifose
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia aerul
aer-plămân-aer
expr. (glum.)
țigară
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia aerul
a-și da aere / ifose
expr.
a se
grozăvi
, a se
îngâmfa
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia aerul
curte de aer
expr. (intl.)
penitenciar
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia aerul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK