scăldătór, scăldătoáre,
s.m., f. și n.
1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere;
baie.
2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se
scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură.
3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare.
4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei
copiii; scaldă, scăldare; cristelniță.
5. (s.f.; fig.; în sintagma)
scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest.
6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în
scopuri curative (într-o stațiune balneară).