Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția balamut definiție dex
balamut
găsește rime pentru
balamut
Cuvinte apropiate:
balamuc
,
balamut
BALAMÚT
adj. v.
măsluit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia balamut
BALAMÚT
adj., s. v.
bâlbâit
,
bârfitor
,
bleg
,
calomniator
,
clevetitor
,
defăimător
,
denigrator
,
gângav
,
gângăvit
,
gângâit
,
nătăfleț
,
nătărău
,
nătâng
,
neghiob
,
nerod
,
netot
,
ponegritor
,
prost
,
prostănac
,
stupid
,
tont
,
tontălău
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia balamut
BALAMÚT
s., adj. v.
ademenitor
,
amăgitor
,
înșelător
,
seducător
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia balamut
balamút
s. m., adj m., pl.
balamúți
;
f. sg.
balamútă
,
pl.
balamúte
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia balamut
balamút (balamúți),
adj. –
1.
Înșelător
,
trișor
. –
2.
Rablagit
,
hodorogit
.
Pol
., rut.,
ceh
.,
rus
.
balamut
(Miklosich,
Slaw. Elem.
, 14; Cihac;
DAR
). Înv.,
aproape
ieșit
din
uz
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia balamut
BALAMÚT, -Ă
,
balamuți
, -te,
adj., s.m. și f. (
Reg
.)
1.
Adj. (La
jocul
de
cărți
)
Măsluit
.
2.
S.m. și f.
Flecar
. ♦
Nătâng
,
prost
. – Din
rus
balamut.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia balamut
balamut,
balamuți
, s.m.
om
naiv
/
ușor
de
păcălit
;
victimă
predilectă
a unui
hoț
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia balamut
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK